Şi avea 10 la purtare!

0
92

De mai bine de o lună, practic din 15 august a.c., echipa de criminalişti craioveni, condusă de procurorul Eugen Cristian Grigorie, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, îşi bate capul să descopere circumstanţele în care şi-a pierdut viaţa tânăra Ionela Alexandra Goghez, fostă elevă a Colegiul Naţional “Gheorghe Chiţu”, din Craiova, angajată sezonier la restaurantul “Ciobănaşul” din Parcul “Nicolae Romanescu”, al cărui cadavru, într-o stare avansată de descompunere, “mâncată” de câinii comunitari, a fost identificat, în apropiere de locul de muncă, chiar în liziera parcului. “Moartea suspectă”, cum este înregistrat cazul, ţine în alertă anchetatorii care au explorat deja toate pistele posibile. În astfel de cazuri complexe, nimeni nu poate face pe deşteptul, afirmând că descoperirea făptaşului sau făptaşilor este la mintea cocoşului, deşi în zilele noastre mulți proşti se înscriu în rândurile atotştiutorilor. Sigur, faptul că un posibil criminal este în stare de liberate nu e deloc liniştitor. Dimpotrivă. Sigur că echipa de criminalişti îşi joacă “bonitatea”, prestigiul profesional, Craiova, de-a lungul timpului, având “scule”, expresie deloc îngrijită, de criminalişti, cu vocaţie, din fibra lui “Colombo” (Ion Crivineanu, şi Ion Vânătoru – procurori, Sandu Dolea, Titu Petrescu şi Ion Cojocariu – poliţişti, enumerarea ar putea continua, şi am comite o nedreptate, dacă i-am omite pe procurorii Gheorghe Covei şi Dan Volintiru, cu o “rezolvare” de manual criminalistic). Sigur că metodele bazate pe eternul amănunt, pornind de la un fir de păr, un nasture, un dinte etc., rămân “actuale”, fiindcă în investigarea unei crime nu există clasic şi modern, nu există nimic “profund” şi nimic “superficial”. Nu există nimic plicticos sau antrenant în descoperirea unui asasinat. Crimele sunt aşa cum sunt, criminaliştii – aceiaşi investigatori meticuloşi, răbdători, mereu şi mereu în faţa unei alte probleme, deşi tehnicile de lucru, în lumea în care trăim, sunt mult mai sofisticate. Şi nu ne propunem să facem referire la ele. “Cazul Ionela Alexandra Goghez” a devenit complicat şi prin neputinţa Institutului de Medicină Legală din Craiova (şi-a invocat precara dotare) de a oferi probele peremptorii, solicitate de echipa de criminalişti, necesară fiind interpretarea unor analize, de Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” din Bucureşti. Evident, nu s-a bătut pasul pe loc şi anchetatorii criminalişti au propriile constatări şi concluzii, care deocamdată ţin de secretul investigaţiei. Interesant este faptul că aproape totul le-a fost potrivnic: cadavrul a fost descoperit târziu, apoi, ca un exemplu, deloc banal, situaţia şcolară pe discipline de învăţământ şi ani de studiu, a celei care a fost Ionela Alexandra Goghez, din Goeşti, atestă că avea nota 10 la purtare. Ori, din tot ceea ce s-a aflat ulterior, despre anturajul acesteia extraşcolar, lucrurile aveau o cu totul altă configuraţie. Şi tocmai “configuraţia”, la care facem referire, anturajele rătăcite, au aruncat criminaliştii de pe o pistă pe alta, dintr-un raţionament în altul, administrându-şi cu acribie probele. Investigaţia criminalistică se apropie, cum spuneam, de sfârşit. Nu un “acar Păun” este căutat, ci făptaşul real a cărui identificare trebui însuşită de procurorul de caz şi, mai mult, trebuie să reziste în faţa instanţei de judecată. Povestea reală se anunţă cutremurătoare, cu atât mai mult cu cât s-a derulat în Parcul „Nicolae Romanescu”, prezent în toate cataloagele Europei.