Cel puţin în ordinea logicii diurne, ca să nu spun cotidiene, fizica e o ştiinţă exactă. O axiomă mai uşoară pentru un dascăl, fie şi cu un plus de complezență la nivelul discursului; pentru cineva care, angajat mai profund în sectorul de cercetare din domeniu, lucrurile nu mai sunt atât de simple. Când însă în primul caz un miting cu câteva mii de oameni substituie o clasă de vreo douăzeci de copii, lucrurile se complică atât de mult încât nici măcar legea bunului simţ nu te mai salvează de riscul unui penibil greţos.
Au dovedit-o, pe rând şi egal, setaţi de spectrul unei ipocrizii derizorii, Klaus Johannis şi Vasile Blaga, cei doi lideri cu vădite inaptitudini ale vorbitului în public, sâmbătă, la Iaşi, fiecare cu contribuţia sa demnă de un dicţionar al inepţiilor vaporoase.
Primul, încă atentând la fotoliul prezidenţial imunizat la gafele succedate în cascadă pe plaiurile zdruncinate ale ţării readuse parcă spre o copilărie nefericită, şi-a covăsit discursul imemorabil printr-un reproş de o gratuitate pe cât de… senină pe atât de stupidă.
„Vine prim-ministrul, Victor Ponta – îngăima candidatul cuprins subit de un sindrom cu nuanţe funebre –, tânărul politician care a dezamăgit şi ne vorbeşte despre unire. Cum să vorbeşti, în Moldova, despre unire, dacă nu există nicio autostradă care leagă Moldova de restul ţării şi de Europa? Ce fel de unire vrea să fie asta? Pentru dezvoltarea Moldovei este nevoie de autostradă. Este nevoie pentru Moldova de locuri de muncă, de infrastructură şi de dezvoltare economică…”.
Ca să vezi ce descoperire uluitoare a făcut Herr Johannis! În numele cărui partid şi coaliţii de partide emite d-sa astfel de acuzaţii, în fond, evidente și, deci, posibil plauzibile. Ce să mai spun că de autostrăzi şi de toate celelalte trebuinţe nu doar Moldova duce lipsă şi de ele are nevoie România în întregul ei. Întrebarea este însă de ce un astfel de proiect nu s-a făcut în cei aproape opt ani – două mandate executive – când Puterea s-a aflat în mâinile şi la discreţia formaţiunilor pe care candidatul lor s-a angajat să le reprezinte? Cine i-a împiedicat? Unde se aflau şi cu ce ocupau, în toţi acei ani, alde Flutur, alde Pinalti şi atâţia alţi simbriaşi, care mai volubil şi mai contaminat de viruşi aviari, care, prin taverne, aruncând „lovele” în manelişti arvuniţi pentru „mitinguri” bahice?
Şi pentru ca ipocrizia să dea peste margini, „buldogul” Blaga (Vasile, să ne înţelegem!) îl completează, zice-se, cu acelaşi dispreţ pentru adevăr şi bun simţ, dând la maximum sonorul trambulinei manipulatoare. Cică – descoperă liderul nereformat ci mai curând deformat, cum a sugerat fostul său şef flancat, la pupitrul prezidenţial,de drapelul îndurător al Ţării – „de 25 de ani nenorocirea Moldovei şi a moldovenilor s-a numit PSD, care a transformat Moldova nu în una dintre cele mai sărace, ci în cea mai săracă regiune a României şi a Uniunii Europene…”.
Păi, iarăşi revin şi întreb: a condus PSD-ul Ţara în toţi aceşti 25 de ani? Cel mult, i s-ar mai putea adăuga acei doi ani şi ceva când Blaga însuşi era un fesenist sadea, ca să nu mai invoc şi eu acum acel slogan cu „dreapta”, fiindcă şi acolo pedeliştilor lui Blaga – şi, fireşte, ai lui Băsescu & comp. – li s-ar mai face o substanţială reducere pe motiv de… vârstă.
Nu-mi plac judecăţile prea apăsat „populare”, însă îmi e greu, în contextul de mai sus, să nu mă întreb şi eu, ca mulţi alţii, cât de naivi ori de proşti îşi consideră „armatorii” de carton distribuiţi în spatele lui Herr Klaus ca să se preteze la astfel de mistificări?
O avea ea minciuna picioare lungi, însă s-ar putea ca jocul acela de-a dezbrăcatul propus şi exhibat deocamdată destul de amatorist să-şi găsească alţi protagonişti. Mai limpede spus, a început deja să crape, nu unde s-a dorit a se da, ci chiar pe la „stivuitorii”… datului.
