Spectacolul campionilor tribunelor, pe Marakana belgrădeană

0
456

Reportaj de la Belgrad, de la duelul din Champions League dintre Crvena Zvezda şi Napoli

Spectacolul Ligii Campionilor propune o nouă ediţie la mijloc de septembrie, dar nu şi pentru România, care a dispărut din competiţie din fazele incipiente, când încă lumea e ocupată cu concediile. În schimb, la „masa bogaţilor” au revenit vecinii sârbi, prin campioana din 1991, Steaua Roşie Belgrad, care a depăşit patru tururi preliminare pentru a juca în grupe. Ultimul hop a fost unul dramatic, parcă desprins din startul primului război mondial, cu semifinaliştii Europa League, austriecii energizaţi de la Salzburg, bombardând Belgradul, dar sfârşind răpuşi pe propriul târâm. Drept răsplată pentru evadarea din preliminariile începute în timpul Mondialului din Rusia, Crvena Zvezda a primit o grupă imposibilă, cu adversari parcă aleşi pentru profit financiar: Liverpool, PSG, Napoli. Sârbii nu puteau rata ocazia de a-şi umfla conturile şi au vândut tichetele doar „la pachet”, pentru toate cele trei jocuri de acasă, iar feed-back-ul a fost cel aşteptat, cu cozi de sute de metri la casele de bilete, care s-au închis în câteva ore, partidele fiind anunţate sold-out. Debutul a fost contra echipei sudul Italiei, challenger-ul lui Juventus la scudetto în ultimii ani. Napoli n-a impresionat în noua ediţie de Serie A, fiind surclasată de Sampdoria, iar două victorii au survenit după come-back-uri, contra lui Lazio şi Milan. Cu un Carlo Ancelotti cam şifonat după experienţa Bayern, cu un lot care pare mai slab decât în anii precedenţi, cu un patron pe care cuvântul „excentric” nu l-ar descrie întocmai şi al cărui obiectiv principal pare a fi războiul cu fanaticii suporteri napoletani, un fel de Adrian Mititelu, dar cu bani, Aurelio de Laurentiis, Napoli nu pare să se scalde în ape liniştite.

Toată Serbia, conectată la eveniment

Pentru a savura aerul de Champions League ne îndreptăm spre Beograd, precum făceam cu antenele TV înainte de 1990, când devoram derby-urile Partizan – Steaua Roşie, la fotbal, sau Cibona Zagreb – Jugoplastika Split, la baschet. Aventura către duelul sârbo-napoletan începe la graniţă, unde vameşii sunt curioşi dacă susţinem pe Napoli ori doar dacă suntem avizi de un duel din Champions League. Dacă mergeai în preajmă, la Kladovo, te întrebau dacă mergi după alcool etilic. Drumul continuă pe şoseaua care-ţi relevă Cazanele Dunării, străjuite de Tabula Traiana din partea sârbească şi de chipul lui Decebal, conturat semeţ în Golful Mraconia. În primul popas, staţiunea Donji Milanovac, atmosfera este precum la Olăneşti şi Herculane în zile de săptămână, cu turişti pensionari bucurându-se de peisaj şi soare la Dunăre. Şi totuşi, localnicii sunt conectaţi de dimineaţă la evenimentul care are loc în capitală, la aproape 200 de km distanţă. Mecanicul Micea Teodorovic vine să-şi cumpere ziarul în hainele de lucru, care-i devăluie ocupaţia. Vorbeşte tare, într-o sârbo-română simpatică, decretând că Zvezda lui va câştiga cu 1-0. Nu citeşte presa online, e devotat celei scrise, aşa cum era şi pe vremea lui Tito, pe care spune că o regretă. Localitatea este reprezentată de nişte tineri la marele meci de pe Marakana, care s-au înghesuit într-o maşină au scos fularele alb-roşii pe geam şi au pornit spre Belgrad. La chioşcul unde se vinde celebra ciocolată Cipiripi şi ţigări mai ieftine ca în România eşti reperat ca unul care merge la meci, iar vânzătorul este puţin invidios că ai făcut rost de bilete. În mini-restaurantul unde tradiţionalele pleşkavica şi bela veşalica sunt delicatesele de bază mirosul de bucătărie se amestecă cu fumul de ţigară. Ne amintim că Serbia nu e în Uniunea Europeană. În continuare, problema o reprezintă drumul, în zona Cetăţii Golubac strada fiind în reparaţii pe o porţiune serioasă şi nici fraţii schiori croaţi Kostelic n-ar putea evita craterele din asfalt.

Peste 50.000 de „eroi” şi aproape 2.000 de napoletani

În „Oraşul Alb”, cum s-ar traduce Belgradul, freamătul e prezent de la periferie, unde maşini din toate colţurile Serbiei şi chiar suporteri plecaţi în Vest vin la sărbătoarea Zvezdei. E ziua în care Grobari, suporterii lui Partizan, trebuie să suporte gloria rivalilor, care confiscă practic oraşul. La „negru”, biletele ajung chiar la 50-60.000 de dinari, undeva în jurul a 500 de euro, în condiţiile în care cel mai ieftin pachet, pentru toate cele trei meciuri, costa 70 de euro. În jurul stadionului „Rajko Mitic”, cunoscut de toată lumea drept Marakana belgrădeană, este desant. Totuşi, măsurile de siguranţă nu sunt chiar la nivelul unui derby belgrădean Crvena – Partizan, unde orgoliile sunt duse la extrem, iar forţele de ordine sunt în mare alertă. Chiar în urmă cu câteva zile, unul dintre suporterii de la „Grobari” a fost ucis în urma unei confruntări în oraş cu rivalii. Celebra „Delije Sever”, galeria Zvezdei, pregăteşte o nouă coregrafie monumentală, care va „îmbrăca” însă întregul stadion de peste 50.000 de locuri, nu doar peluza ultraşilor alb-roşii. Napoletanii îşi iau şi ei locul în sectorul rezervat. Sunt aproape 2.000, se afişează în stilul propriu, inconfundabil, cu brigăzile lor celebre în faţă, acolo unde ierarhia este sfântă, iar veteranii impun respect. Li se alătură şi fraţii lor bulgari, de la Lokomotiv Plovdiv, primiţi cu îmbrăţişări de liderii de la Curva A. Un steag imens cu chipul lui Diego Maradona domină sectorul partenopeilor, veniţi cu avioane, maşini şi autocare în capitala Serbiei. Napoletanii nu sunt întâmpinaţi cu ostilitate, probabil în urma unui pact de neagresiune prestabilit între grupări. Atmosfera este unică la confruntarea celor mai importante galerii din Champions League. La final, galeria oaspeţilor va rămâne aproape două ore pe stadion pentru a se fluidiza circulaţia în zona Marakanei.

Belodedic şi campionii din 91, ovaţionaţi

Înainte de meci, pe Marakana are loc turul de onoare al gloriilor Crvenei Zvezda, printre care şi românul Miodrag Belodedic. „Căprioara” a făcut parte din celebra trupă care a câştigat la Bari finala cu Olympique Marseille, la penalty-uri, şi care mai conţinea staruri care au făcut carieră în campionatele puternice, precum Prosinecki, Savicevic, Mihajlovic, Pancev sau Jugovic. Sunt prezenţi şi acum la meciul de gală cu Napoli: Belo, Savicevic, Sabanadzovic, Marovic, Stosic, Najdoski şi Binic. „Campionii, campionii” strigă întreg stadionul, ovaţionând practic cea mai importantă parte a istoriei Stelei Roşii, iar scenografia fabuloasă din tribune încununează momentul. Imediat, imnurile celor de la Zvezda răsună din peste 50.000 de piepturi. Toată lumea este în picioare şi aşa rămâne tot meciul, izbucnind la fiecare tentativă a favoriţilor de a intra în careul advers. Pe „Marakana” nu s-a ţinut cont de regula cu „zona-tampon” la meciul cu Napoli. Arena este ticsită, se stă chiar pe scări, solicitările de bilete i-au copleşit pe organizatori, iar tribunele sunt arhipline.

Meciul nu se ridică nici pe departe la nivelul atmosferei din tribune. Napoli are două ocazii în prima repriză, prin Insigne – bară, şi Milik. În a doua parte, Zielinski este blocat de portar, Mertens, intrat pe parcurs, reia pe lângă poartă, iar la cea mai mare şansă a oaspeţilor mingea este îndepărtată de pe linia porţii. Sârbii s-au blocat excelent timp de 90 de minute, au ţinut mingea când era cazul şi au ameninţat de câteva ori careul lui Ospina. Tinerii jucători ai lui Vladan Milojevic se sacrifică pentru o remiză de prestigiu, sărbătorită îndelung la final, în timp ce vedetele lui Ancelotti au oferit o reprezentaţie modestă şi au ratat startul, în condiţiile în care Liverpool şi PSG vor lua aproape sigur câte 6 puncte în duelurile cu Steaua Roşie. Pentru Delije mai urmează însă alte două prilejuri de sărbătoare, la duelurile cu Liverpool şi PSG. Revenirea în Champions Legue a fost însă una istorică, mai ales la nivelul tribunelor.