După 12 ani, creaţia unuia dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi caricaturişti români, Matty Aslan – cel care, timp de 17 ani, a publicat zilnic în „România Liberă” rubrica sa de umor satiric, denumită „Una pe zi” – poate fi văzută, din nou, într-o expoziţie deschisă la Craiova. Lucrările, 50 la număr – crochiuri şi variaţiuni din mapele de lucru ale artistului, donate de soţia sa, Simona Mehedinţi-Aslan – sunt găzduite de simezele Galeriei „ARTA”, unde vor rămâne şi în acest week-end. Expoziţia este organizată de Muzeul de Artă din Craiova, în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România – Filiala Craiova şi Asociaţia Caricaturiştilor Profesionişti din România şi vine după cea cu caracter retrospectiv deschisă în anul 2000, la Galeria „Vollard”.
50 de ani de carieră
Născut pe 7 mai 1924, în oraşul Ismail (astăzi în Ucraina), şi absolvent, în 1948, al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, Matty Aslan a fost regizor, scenarist de filme de animaţie şi caricaturistul care înainte de 1989 descreţea frunţile cititorilor nu doar prin rubrica sa zilnica de umor satiric, ci şi prin albumele de buzunar „D-ale pescarilor şi vânătorilor”, „Ghidul spectatorului de fotbal” ori altele mai complexe ca „Matty: În Deltă” sau „Să fim serioşi”. Paginile a zeci de publicaţii (ziare – precum „România Liberă”, în care a publicat neîntrerupt între 1968 şi 1984, reviste – între care vestita „Urzica”, cărţi şi albume) au fost populate de anecdotele desenate fertil de Matty.
Tot el a regizat, în studioul profesionist Animafilm, în 1973-1976, seria „Formica I-IV” (pentru primul episod a primit Premiul CIDALC la Cracovia şi, în 1974, a fost în selecţia oficială la London Film Festival), iar în 1975-1976 – „D-ale organigramei” („Organigrame II” a fost premiat la Bilbao, în 1976, şi Gabrovo, în 1977) şi altele. De asemenea, a participat la numeroase saloane ale umoriştilor şi anuale de grafică. A încetat din viaţă pe 21 septembrie 1995, dar memoria îi este păstrată vie de soţia sa, Simona Mehedinţi-Aslan, care a donat desenele expuse, la începutul acestei săptămâni, la Galeria „ARTA” din Craiova.
Un artist prolific, dar şi perfecţionist!
Vernisajul a avut loc în prezenţa criticului de artă Florin Rogneanu – directorul Muzeului de Artă din Craiova, graficianului Gabriel Bratu – vicepreşedinte al Asociaţiei Caricaturiştilor Profesionişti din România, şi dr. Paul Stoica – curator al expoziţiei „Matty în atelier”, deschisă pe 15 septembrie 2011 la Galeria „Saint Ink” din Bucureşti, sub egida Muzeului Benzii Desenate, în colaborare cu revista COMICS şi Caricaturi DUM-DUM, şi cel care s-a îngrijit de editarea mini-catalogului lansat cu acelaşi prilej.
Cuprinzând aproximativ 50 de lucrări – crochiuri şi variaţiuni din mapele de lucru ale artistului –, expoziţia de la Craiova dezvăluie nu numai „un condei de aur”, cum se exprima Gabriel Bratu, ci şi o parte din culisele travaliului creativ. Căci, dincolo de faptul că avea un simţ al umorului şi al observaţiei deosebite, că a fost extrem de productiv, publicând mii de caricaturi şi zeci de albume – însă desenând încă pe atât, multe creaţii ale sale neapucând să vadă lumina tiparului –, Matty era un perfecţionist, neaprobându-şi multe schiţe, deşi poantele, ca şi desenele, erau foarte bune. „Expoziţia arată migala unui mare artist şi, dacă veţi zăbovi în faţa desenelor, veţi constata că fiecare în parte este o capodoperă”, spunea, la vernisaj, Paul Stoica.
«E rău cu rău, dar este mai rău fără… „Urzica”!»
Evenimentul – la care, din păcate, au luat parte prea puţini craioveni – a prilejuit şi câteva referiri la situaţia actuală a caricaturii româneşti, îndeosebi la lipsa un pol care să-i atragă spre a-i promova, mai apoi, pe artişti. Recent întors de la Festivalul Naţional de Grafică Satirică şi Literatură Umoristică „Umor la… Gura Humorului”, Gabriel Bratu a mărturisit că „a fost o ediţie foarte bogată, dar… în caricaturişti străini”. „Au fost 140 de lucrări de peste hotare şi 30 ale caricaturiştilor români. Despre ce se întâmplă în prezent cu caricatura românească nu pot să spun decât ce spunea colegul meu Octavian Bour: e rău cu rău, dar este mai rău fără… „Urzica”! A fost revista care a lansat tot timpul noi şi noi caricaturişti”, a declarat cunoscutul caricaturist craiovean.
Prezent la mai toate expoziţiile de caricatură sau grafică satirică din Bucureşti şi din alte colţuri ale ţării, în prezent pregătind un dicţionar al caricaturiştilor români – „o lucrare esenţială, necesară şi foarte aşteptată”, după cum o consideră Florin Rogneanu –, dr. Paul Stoica îi împărtăşeşte părerea. „Mulţumesc Muzeului de Artă pentru grija pe care o poartă caricaturii, deschizând până acum nu puţine expoziţii ale marilor artişti români. Este foarte important acest gest, fiindcă, din păcate, caricatura românească tocmai din cauza asta decade foarte mult, fiindcă nu mai este susţinută, nici financiar, nici printr-o revistă care să propulseze noi nume. În alte ţări, chiar cele învecinate nouă, ca Bulgaria, Serbia ori Muntenegru, sunt muzee specializate. Şi asta pentru că nu este o artă deloc facilă. Caricatura este o artă de concept, de impact”, consideră Paul Stoica.
***
Expoziţia artistului Matty Aslan mai poate fi vizitată şi zilele acestea, intrarea la Galeria „ARTA” a UAP fiind liberă. Îi vor urma pe simeze lucrările graficianului Sergiu Grapă (n. 15 martie 1975, Iaşi), absolvent al Universităţii de Arte Plastice, Decorative şi Design din Iaşi (Secţia Grafică) şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici Iaşi din anul 2006. Vernisajul va avea loc luni, 23 iulie, ora 19.00.
Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Artă din Craiova: «Căutând câte ceva despre ceea ce înseamnă aventura caricaturii, am dat peste un text al unuia dintre marii critici şi esteticieni de artă, Ionel Jianu, dintr-un catalog editat în 1942 şi dedicat caricaturistului George Voinescu. Spunea: caricatura este o acrobaţie spirituală, iar caricaturistul trebuie să întrunească mai multe condiţiuni. Trebuie să aibă siguranţa şi preciziunea trăgătorului la ţintă şi abilitatea dansatorului pe sârmă. Trebuie să prindă instantaneu trăsăturile caracteristice ce definesc un personaj. Trebuie să aibă un spirit de observaţie viu, neşovăitor, rapid, pătrunzător, spontan. Trebuie să fie, în acelaşi timp, un psiholog şi un ironist, un indiscret şi un moralist, dezvăluind în fiecare victimă şi latura adânc umană şi general valabilă ca tipologie. La toate acestea – spunea Ionel Jianu – se mai adaugă inventivitatea, umorul, iscusinţa de a găsi punctul vulnerabil al fiecărui personaj».
Gabriel Bratu, grafician: «Eram student şi primeam primii 60 de lei pentru o caricatură publicată în „Urzica”. În ziua în care se făceau plăţile eram în al nouălea cer, dar nu pentru că aş fi câştigat aceşti bani, ci pentru că era, ca să zic aşa, tot aurul caricaturii acolo, la casierie. Domnul Matty, care mă ştia, a venit şi mi-a spus: „Oltene, ai luat banii, dai şi tu o bere!”. „Dau!”, am zis. Ei bine, ni s-a alăturat şi Benedisct Gănescu, craiovean de-al nostru, au venit şi alţii şi ne-am făcut vreo şase inşi. Era 80 de bani sticla de bere, am făcut repede socoteala: 6 ori 8 fac 48, cu bacşiş cu tot – 5 lei… deci rămân cu 55. Dar n-am intrat în bodega de lângă redacţia „Urzicii”, ci am mers la „Capşa”, unde berea era 2 lei! Aci s-au cerut şi alune, şi încă o bere, şi cafele… Şi toată treaba a făcut 86 de lei! Toţi s-au ridicat să plece, numai eu eram înlemnit: n-aveam decât 60 de lei în buzunar! Şi m-a văzut domnul Matty. Zice: „Ce e, oltene? Ce-i cu tine? Te-ai cam albit…”. N-am mai apucat să spun ceva… „Lasă, nu mai zice nimic, că am plătit eu!”. Ăsta era domnul Matty – omul. Caricaturistul Matty este foarte ştiut din anii de la „România Liberă” cu „Una pe zi”. Şi pot spune că mulţi cumpărau ziarul pentru caricatura domniei sale, pentru că era suculent, un tip foarte viguros în ceea ce făcea, un tip care observa tot ce era în jur şi punea pe hârtie imediat. A trecut apoi la desenul animat şi aici a făcut treabă bună. Răsplata a fost că ajunsese în cadrul Uniunii Artiştilor Plastici şeful Secţiei de Caricatură, deci dirija toată activitatea caricaturii româneşti. Iar preocuparea numărul unu a fost depistarea şi lansarea de noi şi noi talente. Păcat că nu mai este printre noi… Ar fi împlinit, anul acesta, 88 de ani. Am pierdut un om, am pierdut un condei de aur…».
Dr. Paul Stoica: «Ce vedeţi pe aceste simeze face parte dintr-o donaţie a doamnei Simona Mehedinţi-Aslan, soţia artistului, făcută mie, fiindcă a observat implicarea mea şi dorinţa de a reacumula din istoria caricaturii, care se pierde. Am deschis, anul trecut, şi la Bucureşti o expoziţie Matty, mai urmează şi altele. Din păcate, aceasta e doar de eboşe, de crochiuri. Însă cei care ştim cum arăta „Una pe zi” vedem mai clar procesul de creaţie. Aici sunt nişte etape intermediare la ceea ce apărea concret în pagina ziarului. Era foarte migălos, făcea foarte multe „antrenamente”, foarte multe haşuri. Ţin minte că la expoziţia din Bucureşti mi-a povestit un caricaturist promovat de Matty la 13 ani, în ’68, că odată l-a văzut făcând, nervos, multe, multe puncte pe o coală. L-a întrebat de ce era nervos. I-a răspuns că doar desena iarba… Mai sunt destule de recuperat de la Matty şi de publicat. Eu o să fac tot posibilul să aduc şi la Craiova, şi în alte zone, şi caiete ale sale, care poate ar trebui retipărite. Matty Aslan rămâne cel mai bun exponent, cel mai prolific autor de caricatură postbelic. Din păcate, nu mai există oameni care să vină după el şi să continue o muncă atât de laborioasă şi cotidiană».
