Rânjetul nejustificat al lui Marcel Popescu

0
312

Ecourile Supercupei României, între Universitatea Craiova şi CFR Cluj Napoca, partidă găzduită de stadionul Ion Oblemenco, în prezenţa a peste 25.000 de spectatori, s-au stins repede, estompate poate şi de finala Cupei Mondiale. Craiova a pierdut, 0-1, în faţa campioanei, după o prestaţie mai degrabă dezamăgitoare sau oricum rău prevestitoare. La mijlocul nopţii, întâmplarea a făcut să am răbdarea ascultării unui interviu dat de Marcel Popescu, preşedintele „U” Craiova, unei reporteriţe destul de îngăduitoare cu bălmăjeala interlocutorului său. De regulă neatent cu topica propoziţiilor, Marcel Popescu a spus multe banalităţi jenante, când putea cultiva muţenia. Iată câteva dintre ele: „Ne-a lipsit şansa la faza lui Mitriţă. În mod normal, acolo era gol (…) Consider că nu ne-au fost cu nimic superiori. Am învăţat din acest meci că nu e suficient să fii mai spectaculos (n.r., aoleu!), trebuie să fii mai pragmatic. Dar rezultatul nu e pe ocazii, e pe gol. Ne-am văzut limitele, le avem. Este de lucru, dar probabil săptămâna viitoare vom fi mai puternici, pentru că ne-au lipsit Martic şi Rossi”, şamd. Pe toată durata acestei „rafinate” declaraţii, oficialul clubului din Bănie rânjea cu intermitenţă, fără nicio justificare. Să ne înţelegem: Craiova pierduse pe teren propriu în faţa Clujului. Cu peste 25.000 de suporteri în tribune, nu puţini veniţi din judeţele limitrofe. La amărăciunea acestora, Marcel Popescu etala resurse de bună dispoziţie, găsind de cuviinţă că poate rânji, cu o virilă încredere în sine. Convins că nu poate greşi şi născut probabil în zodie solară, neînfricat şi vesel, poate traversa în chip suveran orice dezamăgire fără a se lăsa contaminat de indispoziţii prosteşti. Faptul că Marcel Popescu vorbeşte la limita unei logici elementare îl priveşte. Dar faptul că, după încheierea descumpănitoare a unei partide cu miza ei, fiind vorba totuşi de un trofeu, zâmbea fără motiv, nu e deloc în regulă. Decât poate dacă nu cumva, trecând şi pe la CFR Cluj nu şi-a reamintit „tempi passati”, că mâncase o pâine bună, până i s-a arătat drumul spre gară. Popescu invoca lipsa lui Rossi, deşi echipa este obişnuită mai degrabă cu absenţa lui, fiind accidentat de când a venit la Craiova, însă n-am auzit vreun cuvânt de la fostul impresar, actualul oficial al clubului din Bănie, despre cum echipa suferă crunt după plecările lui Băluţă şi Gustavo. Acestea au fost adevăratele absenţe ale Universităţii, care nu au fost suplinite cu vreun transfer, deşi se prespune că nişte conducători capabili îşi întocmesc din timp o listă cu posibile achiziţii şi apelează la ea atunci când sunt vânduţi jucători importanţi. Dacă tot a fost încălcată acea promisiune făcută suporterilor, de a fi vândut un singur jucător pe an, atunci se puteau realiza măcar nişte transferuri pentru acoperirea posturilor respective. Oricum, după un mercato modest şi un trofeu pierdut pe teren propriu, fanii nu trebuiau să suporte şi nişte platitudini înşirate cu un rânjet pe faţă.