Marele şoc.

0
123

1Cu siguranţă, Liviu Dragnea, liderul social-democraţilor, deloc lipsit de experienţă politică şi o virilă încredere în sine, nu s-a gândit la ceea ce s-ar putea întâmpla – de consecinţe e vorba – după retragerea sprijinului politic în CExN – în unanimitate – al PSD guvernului condus de Sorin Grindeanu. Paşii de urmat erau puţini la număr şi celeritatea se dorea maximă. Pe ce s-a bazat nu ştim, deşi obstacole nu uşor de surmontat, în primul rând la Cotroceni, unde se desemnează cel abilitat să conducă guvernul, trebuiau avute în vedere. Ceea ce am aflat, sau mai degrabă am dedus, este că pentru a ieşi „la liman” din întârzierile îndeplinirii programului de guvernare şi din toate necazurile, imperativă era îndepărtarea prim-ministrului Sorin Grindeanu, „descoperit” chiar de Liviu Dragnea. Cu condiţia ca partidul să rămână unit. Arborând un aer competent şi eficace, liderul social-democraţilor a crezut că demersul său nu poate avea fisuri, e infailibil, eşecul e ceva de care n-a auzit decât pe la „alţii”. Şi e dificil de spus acum că nu e vinovat de nimic la tot ceea ce se întâmplă. Fiindcă nu e greu de intrat într-o criză politică, cât e greu de ieşit din ea. Dacă admitem şi trebuie să facem asta, că CExN al PSD avea abilitarea, pe principiul simetriei, să retragă sprijinul politic Executivului condus de Sorin Grindeanu, trebuie să nuanţăm lucrurile, fără a ne lăsa contaminaţi de indispoziţii prea febrile. Pro sau contra. S-a ajuns, fapt fără precedent, la moţiunea de cenzură „România nu poate fi confiscată. Apărăm democraţia şi votul românilor” a PSD contra guvernului… PSD. Sau numai a premierului, fără sprijin politic, exclus din partid – Sorin Grindeanu – ceea ce va intra în cărţile de istorie. Şi dacă trece moţiunea de cenzură – dezbaterea acesteia va avea loc miercuri –, în actuala cacofonie politică, Liviu Dragnea nu va mai fi cel care a fost.  După citirea moţiunii de cenzură, lămuririle sunt puţine, despre acest război ciudat, fiindcă PSD se află într-un moment prost şi s-ar putea să-şi revină greu din acest mare şoc. Nu va mai avea autoritatea morală să numească miniştrii pe care îi doreşte, în situaţia că tot PSD-ul rămâne la guvernare, obligat fiind să facă schimbări mari în stilul personal de conducere a partidului, apoi, cât mai grabnic, va trebui să procedeze la un transfer ordonat al prerogativelor de conducere, către un succesor. Dacă însă moţiunea de cenzură are ca deznodământ „triumful rebelilor”, şi aici sociologul Marius Pieleanu are dreptate când afirmă că vechii social-democraţi, trecuţi prin multe lupte, nu vor vota împotriva moţiunii, în schimb suprize pot apărea de la tinerii frumoşi şi liberi din PSD, atunci lucrurile se complică. Oricum, optimismul infatigabil este exclus. Mari se anunţă pierderile, în planul imaginii, în primul rând, deocamdată neevaluate. Apelul senatorului Şerban Nicolae la colegii săi social-democraţi de a da dovadă de „luciditate şi raţiune” este semnul îndârjirii şi înverşunării taberelor create în interiorul formaţiuni politice. Neîndoielnic, starea de lucruri este greu de comentat. Toate organizaţiile PSD din ţară, exceptând Timişul şi Caraş-Severinul, au votat o declaraţie comună prin care se desolidarizează de „lovitura de stat de la Palatul Victoria”. Total exagerată botezarea acţiunii lui Sorin Grindeanu şi Victor Ponta. Trebuie spus, însă, că Sorin Grindeanu – un prim-ministru care se agaţă de funcţie în pofida pierderii suportului politic, strârneşte o convulsie cu consecinţe economice realmente îngrijorătoare. În schimb, spunem altceva: Liviu Dragnea putea avea în vedere ce a păţit liderul conservatorilor britanici, Theresa May, organizând alegeri legislative anticipate, într-un moment în care se credea „pe cai mari”. Fiindcă socoteala de acasă nu se potriveşte, decât rareori, cu cea din târg şi nimeni nu conduce o echipă de vrăjitori, ci oameni cu calităţile şi limitele lor. Numai Liviu Dragnea să nu fii, în aceste zile… când duioasele imagini, înfăţişându-l la pescuit de ştiucă cu Sorin Grindeanu, undeva în Deltă, sunt date uitării. Ce ţi-e şi cu prietenia „prea profundă” în politică!