Ion Prioteasa a condus, ieri, ultima şedinţă de Consiliu Judeţean, în calitatea de preşedinte, după patru mandate succesive, în care s-a dorit, organic, în slujba comunităţii doljene. Ca fiu al locului, originar fiind din comuna Goicea, n-a avut niciodată pusă la îndoială dragostea pentru judeţul natal. L-a recomandat, şi îl susţine în campania electorală, ca succesor, pe mai tânărul său vicepreşedinte, social-democratul Cosmin Vasile, jurist de profesie. La ultima şedinţă ordinară, pe cel mai firesc ton posibil, vădit emoţionat, a salutat aportul tuturor consilierilor judeţeni, indiferent de culoarea politică, regăsiţi în ceea ce s-a înfăptuit prin autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. În astfel de momente, cu discretul lor iz festiv, pentru mulţi irelevante, ştirea că Ion Prioteasa nu va mai candida la un nou mandat de preşedinte, nu crează nici o emoţie. Pentru moment. Peste un timp, când lucrurile se vor reaşeza, discuţia ar putea fi reluată, întoarsă pe toate feţele, pentru a se trage o concluzie. Nu neapărat pozitivă, nu obligatoriu negativă. Considerat de prostovanii de serviciu „baron roşu”, Ion Prioteasa a fost înainte de toate, în demnitatea publică deţinută, un om de dialog, dotat cu nativă supleţe instituţională, chiar vocaţie, suficient de rafinat pentru a face faţă cu succes în orice împrejurare, indiferent de anvergura interlocutorilor. Într-un fel, a fost o emblemă a Doljului. Suficient de citit, ceea ce puţini ştiu, descurcându-se impecabil în cel puţin două limbi străine de largă circulaţie, Ion Prioteasa n-a vrut, în ruptul capului, reuşind asta, să epateze în nici o împrejurare. S-a dorit mereu un om normal, cu picioarele pe pământ, mare lucru în zilele noastre, afabil, neliniştit, într-o vâltoare administrativă în care nu e greu să îţi pierzi busola. S-a considerat un trecător, obligat însă să lase însemne durabile, în urma sa. Convins că asta contează. A traversat şi un deşert, când deznădăjduit, când încrezător, cunoscându-se bine, pentru a privi, mereu, pe oricine cu fruntea sus. Aşa cum o face şi astăzi. Ce paradox! În tot acest interval de timp, cât a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, funcţia de prefect al Doljului a fost deţinută, în permanenţă, de reprezentanţii altor partide, cu excepţia unui singur an, când social-democraţii au avut această funcţie. Cu toate aceste, fiindcă au fost şi impedimente, „instituţional” cum se spune, colaborarea câtă a fost posibilă pentru bunul mers al treburilor, n-a avut de suferit, graţie unui tact desăvârşit, deoc la îndemâna oricui. Un bilanţ al activităţii sale ar presupune enumerarea unor împliniri robuste şi poate, de ce nu şi a unor neîmpliniri, oricum mult mai puţine. Fonduri europene atrase, prin proiecte bine gândite, un aeroport deja de ţinută, mari investiţii la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă şi câte altele. Altceva, care va dăinui, însă cu siguranţă: apetitul lui Ion Prioteasa, persoană instruită, pentru actul de cultură. Şi vezi Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei, Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc, Centrul Internaţional Brâncuşi, restaurarea Casei Băniei şi Muzeului de Etnografie, reabilitarea celor două cule de la Brabova şi Cernăteşti, reamenajarea Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman”. Demersurile sale, în teritoriul actului de cultură, ilustrând şi o sensibilitate aparte, prezenţa la nenumărate evenimente de anvergură, n-au cum să fie trecute cu vederea. În rest, fiecare cu părerea lui, însă Ion Prioteasa iese cu fruntea sus, dintr-o demnitate pe care a onorat-o, cu tot ce a avut mai bun fiinţa sa, ca un adevărat fiu al Cetăţii. Uneori, n-a păstrat pentru sine, nimic din disponibilităţile cu care a fost înzestrat. În ultimile zile de mandat, ca preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa chiar poate spune că s-a dăruit, până la ultima sa fibră, doljenilor. Şi faptul că îl vor saluta pe stradă, cum se întâmplă, va fi răsplata cea mai concretă şi liniştitoare.
