Despre unele cugetări, din zilele din urmă, ale lui Valeriu Zgonea

1
114

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, deputat de Dolj, nu a participat la deschiderea anului şcolar în vreuna din localităţile din Colegiul nr. 9, care i-au dat votul de încredere la alegerile legislative de anul trecut, cum poate ar fi fost firesc, preferând să se deplaseze la Brazi, în judeţul Prahova. O opţiune cel puţin bizară, dar nu îi discutăm acum agenda preşedintelui Camerei Deputaţilor. Discutăm, în schimb, ce a spus la Brazi, unde discursul de circumstanţă, preluat, bănuim, pentru excentricităţile lui, de Mediafax, ne-a făcut să zâmbim. Valeriu Zgonea are multe calităţi, inclusiv pe aceea de a-şi da „cu stângul în dreptul”, ca la fotbal, sport pe care susţine că l-a practicat în tinereţe. Când afirmă, de pildă, că „nu a avut nici un atu (n.r. – pentru funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor), însă am adoptat metoda lucrului în echipă”, noi îl contrazicem cu bună credinţă. Fiindcă, de pildă, o ucenicie îndelungată pe lângă deputatul de Bacău Viorel Hrebenciuc, minte iscoditoare şi multă vreme un strateg al social-democraţilor, nu e de neluat în seamă. Apoi, dobândirea celui de-al patrulea mandat consecutiv, de deputat, de asemenea, e realmente o împlinire, ajutându-l în deprinderea tuturor cutumelor specifice Camerei Deputaţilor. Unde, anumite tehnici de şedinţă, potrivit regulamentului, nu se dobândesc peste noapte. În fine, însăşi apartenenţa la un judeţ, cu constant potenţial social-democrat, până acum, – adevărat bastion – poate fi considerată, fără nici o inhibare, un adevărat atu. Toate acestea, dacă nu l-au ajutat, nu i-au făcut nici rău. Metoda „lucrului în echipă” noi o traducem mai neortodox, prin altceva. Dar nu mai zăbovim. Când însă explică aiuristic, în faţa unor elevi şi dascăli, o utopică pildă, expusă anterior, că „după istoria cu preşedintele Nicolae Ceauşescu, ştiţi foarte bine că era greu pentru un oltean să urce într-o funcţie publică, având această istorie în spate”, te poţi tăvăli de râs. E o fantasmagorie. Fineţe anticomunistă de propagandist de duzină. Lăsăm deoparte faptul că putea evita, pentru acurateţea exprimării, repetarea cuvântului „istorie” în aceeaşi frază. Discursul era, totuşi, în faţa unor elevi şi a unor dascăli, cu ureche fină la orice formulare. Bine că s-a trezit la timp să amintească de răposatul Nicolae Ceauşescu. Asta ne mai lipsea. Un istoric american, Larry L. Watts, de care a auzit şi Valeriu Zgonea, în două lucrări de referinţă, dezvoltă, şi încă teribil de argumentat, şi teze mult mai rezonabile, nu doar defăimătoare, despre fostul lider comunist de la Bucureşti. O societate a echităţii îi exasperează pe unii, iar pe alţii îi face nostalgici. Dar să nu ne pierdem în detalii inutile, care vizau „calibrarea” expunerii. Şi ajungem astfel la o afirmaţie care, judecată după topica ei, este de-a dreptul năucitoare: „uitaţi-vă, eu, oltean, am ajuns preşedintele Camerei Deputaţilor. Toată lumea poate să ajungă aici”. Memoria îi joacă feste lui Valeriu Zgonea, ca să nu spunem că urlă. Şi e tânăr. Cum adică, „eu, oltean, am ajuns preşedintele Camerei Deputaţilor”? E cumva o excepţie, o rara avis, o minune a Olteniei? Nu a mai dat Oltenia, şi e vorba de o întreagă regiune, nu doar de Dolj, până la „alteţea sa serenisimă” chiar … nimic. A fost o secetă devastatoare în oameni de cultură şi politicieni de referinţă? Păi, a fost şi Oliviu Gherman preşedintele Senatului, „al doilea om în stat”, ca să rămânem în teritoriul „micilor izbânzi” parlamentare. E drept, a trecut în uitare. Întreaga afirmaţie deşucheată, ca să nu spunem mai mult, e de-a dreptul … insultătoare. Nu o să ne apucăm acum să înşirăm ce a zămislit Oltenia, patria Basarabilor, de-a lungul timpului. Însă îl trimitem pe Valeriu Zgonea la bibliotecă. Să mai piardă timpul şi pe acolo. Am citit, frecându-ne la ochi, textul Mediafax, mai ales că nu demult se legitimase, într-un moment de haos terminologic, „colegul lui Mihai Viteazul”. Valeriu Zgonea se cuplează însă, fără a uita, ar fi comis o lesmajestate, la premierul Victor Ponta, şi acesta oltean de baştină, din Baia de Fier a Gorjului. Şi astfel discursul devine rotund. Să nu omitem fraza înălţătoare, cu care a conchis parlamentarul de Dolj: „fără educaţie nu putem realiza nimic în viaţă”. Ba bine că nu, Valeriu Zgonea! Uită-te în jurul tău, la cei care bălăngănesc cârma ţării. Maxima calitate care se cere e şmecheria, nu inteligenţa, nu cultura. România e astăzi, să o spunem cu „mândrie”, o ţară unde nu e nevoie de inteligenţă, de creativitate, de seriozitate, de responsabilitate, de profunzime. Merge şi fără. Şcoală fără rost, libertate fără viitor, râs fără veselie, cum nu mai ştiu cine spunea, dar cred că un ziarist ca CTP-ul.

1 COMENTARIU

  1. Mi-ai placut intotdeauna cum scrii,dar nu mi-am explicat niciodata cum de ai fost, in tineretie, o bestie fata de OMUL, de o mare valoare, POLI.

Comments are closed.