Waterloo, după 200 de ani

0
72

Prințul Charles al Angliei, însoțit de soția sa, Camilla, au deschis, ieri, 17 iunie a.c., festivitățile prilejuite de bicentenarul bătăliei de la Waterloo, la sud de Bruxelles, care a condus la căderea lui Napoleon Bonaparte și a imperiului său. 38 de ani mai târziu, Victor Hugo descria rece cele două armate înaintea bătăliei:  “de-o parte Europa și de alta Franța”. Două secole mai târziu versurile lui Victor Hugo au un alt sens. Parisul nu va fi reprezentat la comemorarea evenimentului pe care Belgia îl celebrează cu mare pompă, evident și din rațiuni turistice. Pe de altă parte, francezii nu gustă festivitățile și pentru că le consideră o manifestare publicitară a monarhiei contra republicii. La reconstituirea bătăliei participă peste 5000 de figuranți în costume de epocă, 360 de cai și sute de tunuri. Dacă se celebrează căderea unui dictator, și Napoleon a fost așa ceva, la 2 decembrie 2005, la Austerlitz, s-a aplaudat înfrângerea tiranilor Europei Centrale și a țarului unui regim feudal. Familiile regale din Belgia, Olanda, Luxemburg și Anglia vor sărbători victoria lui Wellington, ca o sfidare a imposturii imperiale franceze. Waterloo este debutul unei legende, Napoleon e un personaj mondial cunoscut. Atitudinea britanicilor este considerată în presa franceză discret perfidă: în timp ce se pregătesc să părăsească UE ei vor să exprime ideea de unitate a continentului. Waterloo a deschis un secol de inițiative economice, dominație britanică și prusacă, dar Europa a fost altceva decât au vrut unii sau alții. N-a fost nici franceză și nici rusă. Uniunea Europeană dovedește acest lucru. 18 iunie 2015 ridică însă o întrebare: dacă poate fi aplaudată o Europă a mumiilor. Franța nu se impacientează nici la egoismul britanic, nici la cinismul german, nici la irealismul grec și, mâine, poate, spaniol. Franța vrea să inspire o Europă pe care nu dorește să o domine și nici să o înfrunte. Orice reconstituire a bătăliei de la Waterloo proiectează figura împăratului Napoleon, care rămâne un subiect de controversă. Un istoric englez și om de televiziune, Peter Snow, menționează: “Regatul Unit nu celebrează Waterloo. Acolo a fost o bătălie. Noi sărbătorim rezultatul ei: nici o țară n-a putut lumina singură Europa”. Fiecare țară întreține amintirea marilor bătălii din propria istorie. Comemorându-se în fiecare an eliberarea de sub dominația fascistă și nazistă, Germania n-a avut prevăzut nici un eveniment de amploare pentru centenarul începerii Primului Război Mondial. De-a lungul secolului IX, Marea Britanie a celebrat bătălia de la Trafalgar dar a ignorat sărbătoarea SUA din 4 iulie. Dezbaterile sunt însă încinse. Se spune că în 1965 președintele francez, generalul De Gaulle, făcând unele referiri la ceremonia prilejuită de împlinurea a 150 de ani de la înfrângerea lui Napoleon la Waterloo se opunea intrării Marii Britanii în Piața Comună. La 75 de ani de la apelul lui De Gaulle la BBC, discursul său este perturbat de serbările galante organizate în aceste zile.