Franţa: Cum se „construieşte” o coaliţie

0
78

frantaPremierul Edouard Philippe (46 de ani), primar al marelui oraş portuar Le Havre, un conservator moderat, cum este considerat, a fost desemnat prim-ministru de preşedintele Emmanuel Macron. El va conduce campania electorală în vederea obţinerii unei majorităţi în Adunarea Naţională, paradoxal, fără a fi membru al formaţiunii La Republique En Marche- partid prezidenţial – ci membru al partidului rival cel…Republican. Că se doreşte o divizare a stângii şi a dreptei pare o realitate, mai ales că primarul de Le Havre a trecut pe la socialişti (PS) – aripa rochardiană- înainte de a fi „înfiat” politic de Alain Juppe, la crearea UMP, în 2002. După toate semnalele, atât preşedintele Emmanuel Macron cât şi premierul Edouard Philippe doresc o mare alianţă, susţine La Repubblica, care menţionează „o reconstrucţie politică în curs”. Ca şi Emmanuel Macron şi Edouard Philippe a trecut pe la ENA, vorbeşte germana şi este un admirator al lui Winston Churchill. Guvernul anunţat are 11 bărbaţi şi 11 femei, 3 miniştri extraşi din câmpul socialist, doi de la stânga radicală, 3 de la republicani şi tot atâţia de la centriştii MoDem. Opt dintre miniştri vin din societatea civilă. Media de vârstă a guvernului este de 54,5 ani, mai ridicată, faţă de cea guvernului condus de Bernard Cazeneuve – 53 de ani. Detaliu destul de important, netrecut cu vederea, este acela că cinci dintre miniştri sunt germanofoni: Edouard Philippe, Bruno Le Maire, Sylvie Goulard, Jacques Mezard şi Richard Ferrand. Cel mai în vârstă dintre miniştri este Gerard Collomb (70 de ani), la Interne. Ca o surprză, Sylvie Goulard (52 de ani) deputat european, centristă şi liberală, un produs al meritocraţiei franceze, a fost numită ministru al Apărării şi în virtutea relaţiei pe care o are cu omologul german Ursula von der Layen, în vederea unei cooperări structurale. Fostul ministrul al Apărării, Jean-Yves Le Drien, a devenit ministru de Externe. Acest guvern „mozaic” acceptat, după toate aparenţele, de media, are însă probleme atât cu Partidul Socialist cât şi cu cel Republican, care îi demit pe membrii lor cooptaţi în echipa Macron.