Vergică Şovăilă, primarul care a schimbat faţa comunei Călăraşi

0
365

Comuna Călăraşi nu este doar pământul care ne pune pe mese cele mai dulci lubeniţe, cei mai gustoşi cartofi timpurii şi cea mai albă varză de toamnă, ci este, în realitate, o localitate în care îţi place să te plimbi. La prima întâlnire cu comuna, observi parcurile pline de flori şi clădirile noi, realizate cu mult bun gust, cum este Căminul Cultural. Când cercetezi mai în amănunt constaţi că lucrurile nu se opresc aici. Sunt şcoli în care s-a investit, există dispensare, farmacii şi se intenţionează să se construiască şi un azil pentru bătrânii din localitate. Confortul gospodăriilor, care este cel mai important şi care lipseşte, din păcate, în multe din satele Doljului, va fi asigurat pentru că toţi locuitorii vor putea să se racordeze la reţeaua de apă. Nu peste mult timp, şi la canalizare. Despre cum s-au putut face aici toate aceste lucruri pe care nu prea le găseşti în altă parte am discutat cu primarul Vergică Şovăilă, un om ambiţios şi bătăios căruia tot efortul nu a fost în zadar fiindcă a reuşit să schimbe faţa localităţii.

– Domnule primar, Vergică Şovăilă, comuna Călăraşi este una dintre cele mai frumoase localităţi ale judeţului, iar în aceste zile de primăvară parcă este şi mai frumoasă. Acest lucru se datorează echipei de la Primărie, a funcţionarilor, a consilierilor, dar, în primul rând, dumneavoastră care aţi ţinut să se facă toate aceste lucruri şi aţi muncit mult pentru a se realiza. Care a fost cel mai important proiect?

– Toate lucrurile sunt importante, aproape că nu pot să aleg unul acum, când mă întrebaţi. Gândindu-mă la oameni, la ce au nevoie cel mai mult – pentru că eu aşa sunt, mă gândesc la ceilalţi şi nu mă las până nu rezolv –, am vrut să avem şi noi aici, la Călăraşi, apă şi canalizare. E păcat că  lumea este foarte muncitoare, cine nu a auzit de pepenii şi cartofii şi varza noastră, iar omul când se duce acasă din câmp, poate după o zi de vară fierbinte, vrea şi el să-şi clătească faţa cu apă rece. M-am gândit la oameni, la toate familiile tinere în special care îmi sunt foarte drage, şi am vrut să poată să-şi facă şi ele câte o baie, să îşi tragă apa la bucătărie. Sunt multe comune mari din Dolj care nu au apă şi canalizare nici acum, dar eu m-am luptat şi am cerut peste tot ca şi comuna mea să primească bani de Uniunea Europeană. Cine mă cunoaşte ştie că, dacă mi-am propus ceva, păi atunci merg până în pânzele albe până reuşesc.

– Şi ce s-a rezolvat cu apa potabilă?

– A fost o lucrare foarte mare, a durat vreo doi ani. Dar noi ne-am ţinut de constructor, de proiectant să facă lucru bun şi la timp, aşa cum avem în documente, şi a ieşit bine. Pe alimentare cu apă, suntem pe sfârşite şi îi vom da drumul. Este un lucru foarte bun pentru că toţi locuitorii vor avea apă potabilă. Pe canalizare, mai avem puţin de tras, adică ne-au mai rămas de făcut 18 kilometri în satul Sărata şi alţi 7 kilometri în Călăraşi, dar vreau să le spun oamenilor să stea liniştiţi că vom ajunge şi acolo. Eu, Vergică Şovăilă, aşa cum mă ştiu ei, am o soluţie şi acolo.

– Ce soluţie?

– Păi, tot fondurile europene sunt soluţia. Am spus peste tot că vreau să închid şi canalizarea, că sunt oamenii care au mai rămas fără şi lucru acesta nu este bine. Şi am fost incluşi pentru o extindere a canalizării pe Masterplanul judeţean. Noi avem toate documentele pregătite şi mai mult ca sigur va începe şi această lucrare. Iar după ce se va termina totul, şi apa şi canalizarea, vreau să vin şi să asfaltez sau să pietruiesc toate uliţele. Deşi avem proiect pentru asfaltarea a 8 kilometri de drum, că atât ni se permite pe Măsura 7.2, şi noi vom lua aceşti bani şi vom turna asfalt pe uliţele unde avem şi apă şi canalizare, adică pe uliţele care sunt considerate închise din acest punct de vedere.

– Cât vor plăti oamenii pentru a se branşa la aceste reţele?

– Nici un ban.

– Cum nici un ban?

– Exact aşa cum vă spun: oamenii nu vor scoate nici un ban din buzunare. Poate o să mă întrebaţi cum am făcut, ce secret am. Vă spun eu cum am făcut. M-am dus şi am spus că oamenii din Călăraşi nu trebuie să plătească pentru racorduri şi branşamente. Am negociat cu cei de la Compania de Apă de la Craiova şi i-am convins. Noi nu plătim nimic, este totul inclus în proiect.

– Şi cât ar fi trebuit să plătească oamenii?

– Păi, destul de multişor. Gândiţi-vă că branşamentul la canalizare costă 2.000 de lei, iar racordul la apă este 1.200 de lei. Deci, fiecare gospodărie trebuia să plătească vreo 32 de milioane lei vechi ca să se lege şi la apă, şi la canalizare. Acum nu mai plătesc nimic, şi avem peste 800 de branşamente şi 500 de racorduri în comună, toate gratuit.

– S-a muncit mult până să ajungeţi aici…

– Este multă muncă, dar am reuşit pentru că eu am vrut să facem în fiecare sat câte ceva.

– Să le luăm pe rând.

– De acord.

– Ce aţi făcut în satul Sărata?

– Acolo am făcut dispensarul şi farmacia. Tot acolo, în centru, avem şi o biserică foarte frumoasă pe care mulţi vin şi o vizitează pentru că are o curte cu flori deosebită. Am făcut şi un părculeţ foarte frumos, copacii au început să crească, am pus băncuţe, avem alei. Sunt lucruri frumoase, dar şi lucruri de care oamenii aveau nevoie acolo. Cum ar fi înfiinţarea oficiului poştal. Un lucru bun pe care l-am făcut este că am consolidat digul de protecţie a Dunării şi satul Sărata nu se va inunda niciodată. Am făcut şi un salon de nunţi, foarte mare şi frumos, pe care l-am aşezat la mijlocul distanţei dintre cele două comune ca să poată să vină toţi. Şi iarăşi un lucru extraordinar pe care l-am realizat este că am asfaltat drumul dintre Călăraşi şi Sărata.

– Iar acum se construieşte sala de festivităţi.

– Sala de festivităţi din Sărata este cea mai nouă lucrare a noastră. Vrem să fie gata în luna mai, de ziua comunei, să intrăm cu toţi locuitorii să o vizităm. A ieşit foarte frumos, mie îmi place foarte mult, sper să le placă şi oamenilor. Are o capacitate de 150 de locuri, o scenă mare, iar la etaj sunt vestiare pentru artişti.

– Ce lucrări s-au făcut pentru comuna de centru, Călăraşi?

– În primul rând, acolo este centrul cu care ne mândrim şi pe care îl laudă toată lumea când vine aici. Am făcut un sediu de primărie nou, cu birouri, cu loc pentru arhivă. Am făcut părculeţul din spatele primăriei care este o splendoare vara şi să vedeţi ce frumos va fi peste vreo doi-trei ani când vor creşte toţi copacii. Tot în centru am făcut Căminul Cultural, care are o sală foarte încăpătoare, are bibliotecă, are reţea Biblionet. Că tot am pomenit de internet, mi-am amintit de şcoli şi grădiniţe. Le-am modernizat pe toate, am cumpărat mobilier şi centrale termice, am cumpărat şi un microbuz pentru transportul elevilor la Liceul “Petre Baniţă”, deci partea cu învăţământul este rezolvată. Am făcut şi pe ordine publică două lucruri foarte importante: am modernizat iluminatul public, inclusiv în cimitire, şi am pus camere de luat vederi în diferite puncte ca să avem totul sub control şi locuitorii să fie în siguranţă.

– Ce a mai rămas de făcut?

– Aşa cum am spus, vreau să termin canalizarea şi să pun la punct drumurile, să aibă trotuare, parcări. M-am gândit ca acolo unde sunt cişmelele, să facem în jurul lor nişte părculeţe frumoase. Balta de la Vadu Bercii o băgăm într-un program şi o facem un loc de agrement, adică să fie ceva frumos şi plăcut pentru oricine. La Cişmeaua Albă, mi-am pus în gând să facem o păstrăvărie. Şi mai am două proiecte pe care vreau să le realizez şi pe acestea.

– Ce proiecte?

– Unul este azilul de bătrâni pe care eu vreau să îl fac pentru bătrânii noştri. Sunt bucuros pentru că ştiu că se va face. Acolo vor avea îngrijire medicală, un lucru foarte important.

– Şi al doilea?

– Al doilea este depozitul de en-gros pentru fructe şi legume, cu tot cu o fabrică de procesare, pentru că aici se produc de la lubeniţă şi până la roşii. Au încercat şi la Dăbuleni, dar eu zic că îl vom face noi primii, la Călăraşi.

LAURA MOŢÎRLICHE şi RADU ILICEANU