Motociclistul francez Alain Duclos s-a întâlnit cu piloţii români, la Craiova – La studiul Dakarului

0
351

Francezul Alain Duclos s-a întâlnit cu competiţia Dakar într-un mod absolut întâmplător. La ediţia din 1982, turneul Paris-Dakar a avut o etapă la Korhogo şi familia a găzduit un concurent, pe Raymond Loizeau. “Acesta a fost declicul pentru o frumoasă istorie. M-am jurat să particip într-o zi la această cursă”. Avea pe atunci 11 ani şi a trebuit să mai treacă încă 17 ani până la ediţia Dakar 2010, când Alain Duclos s-a clasat pe locul al şaselea. Unul dintre sponsorii acestui pilot a fost şi firma “Moviplast”, din Craiova.

Motociclistul francez Alain Duclos, clasat al 6-lea la Dakarul din 2010, un nume în competiţia motoarelor pe teren accidentat, s-a aflat, la sfârşitul acestei săptămâni, la Craiova. Strânşi în jurul unei mese rotunde de lemn, într-un restaurant deranjat doar de razele îndrăzneţe ale unui soare matinal, pasionaţii de motociclism veniţi din mai multe oraşe ale ţării au studiat hărţi, au decriptat simboluri, şi-au echipat pe hârtie motoarele, într-un cuvânt au refăcut din memorie Dakarul, dificil, dar atât de seducător pentru pasionaţi.

Întâlnirea de la Craiova a stat sub semnul prieteniei şi a împrumutat din libertatea şi frumuseţea sportului cu motor. Totul a pornit de la invitaţia clubului craiovean “Dracones Rhabon” făcută motociclistului francez Alain Duclos, care se regăseşte  în topul celor zece câştigători ai competiţiei Dakar 2010. Fără a sta prea mult pe gânduri, competitorul Franţei a sosit, la sfârşitul săptămânii trecute, în Bănie. Într-o frumoasă dimineaţă de aprilie, cu soarele filtrându-se printre copacii înfloriţi din livada de la restaurantul Hanul Doctorului, pasionaţii de motociclism din mai multe oraşe ale ţării şi-au întâlnit, în sfârşit, mentorul. Cu căştile la picioare reflectând fâşii sidefii, îndrăgostiţii de motoare şi-au petrecut multe ore la studiu, concentraţi pe hărţi, trasee, în termeni familiari lor, pe detalii fierbinţi din cursele rally-raid. Zâmbitor, comunicativ, Alain Duclos a gesticulat mult, a povestit din păţaniile pe care le-a întâmpinat pe traseu în America de Sud, a răspuns la toate întrebările curioşilor. Odată savurată şi cafeaua aburindă pentru înviorare, şi-au turat motoarele, pornind într-un exerciţiu practic pe serpentinele de pe ruta Craiova – Bechet.

“Hai să facem o şcoală!”

Din dragostea pentru sportul pur, motociclistul craiovean Cristi Guţă şi-a asumat şi sarcina solicitantă a organizării întâlnirilor-şcoală, pentru care pune la fel de multă pasiune. “Sunt destul de mulţi motociclişti care se uită aşa, cu atenţie, cu poftă chiar, atunci când, în străinătate, este câte un raliu, fie un Dakar sau Raliul Faraonilor. Oamenii ar vrea să încerce apa cu degetul, le-ar plăcea, dar nu ştiu despre ce este vorba. Şi atunci am zis OK, bun, hai să facem o şcoală – cred că este prima dată când se face în România treaba asta –, o şcoală la care cei care vor să vadă lucrurile acestea să vină şi să le vadă”, şi-a explicat demersul inimosul organizator. În cele patru zile, motocicliştii români au aflat de la Alain Duclos tehnici de pilotaj pe nisip, pe macadam, pe iarbă”, pentru că la Dakar, după cum bine se ştie, diferă destul de multe elemente la astfel de suprafeţe”. Au studiat împreună roadbook-urile, acele carnete de bord ale traseelor care conţin multe semne specifice, pe care orice competitor trebuie să ştie cum să le descifreze. Fiind o competiţie de durată – se desfăşoară timp de două săptămâni, şi deosebit de dificilă – se străbat peste 10.000 de kilometri prin deşert, munţi şi văi cu ape, competitorii au primit şi o lecţie preţioasă de supravieţuire.

Alain Duclos

Alain Duclos, pilot francez, participant la Dakar 2010, secţiunea moto:

– Care e secretul Dakarului?

– Cred că lucrul cel mai important este acesta: dotările tehnice nu sunt chiar ieşite din comun. Partea tehnică poate să fie diferită de cea care se livrează ca producţie de serie, dar nu este obligatorie, însă pregătirea fizică şi psihică sunt esenţiale.

– Cât durează antrenamentul pentru un Dakar?

– Pentru un raliu mare, cam cu un an înainte trebuie să te pregăteşti şi psihic şi să lucrezi la materialul de concurs, mai ales la maşini se lucrează foarte mult, pentru că acolo sunt modificări mari.

– Este un sport costisitor?

– Dacă vrei să faci performanţă, da. Tocmai de aceea la raliurile acestea nu este o participare numeroasă. De exemplu, înscrierea în raliul Dakar a unui pilot este 13.000 de euro, la care vin costurile echipamentelor, de achiziţie a motocicletei – e nevoie de modificare la suspensii, să pui rezervoare suplimentare, e nevoie de instrumentele de navigaţie. Şi acestea costă. După care trebuie să ai o echipă de asistenţă, a cărei înscriere şi pregătire iarăşi costă.

– Care e frumuseţea acestui sport?

– Constă în primul rând în peisajele pe care le vezi. Sunt nişte locuri aproape incredibile în care se poate ajunge. Nu sunt mulţi care merg ca să câştige, ci pentru a vedea nişte zone foarte, foarte frumoase.

– Există şi riscuri?

– Sunt riscuri şi atunci când treci strada. Dar atunci când vrei să faci ceva din tot sufletul, îl faci.

 

Cristi Guţă, preşedintele Clubului “Dracones Rhabon” din Craiova:

Performanţă extraordinară la Raliul Dakar: Mani Gyenes, locul 17 la general Emanuel „Mani” Gyenes, din Satu Mare, a obţinut cel mai bun rezultat înregistrat vreodată de un reprezentant al României la Raliul Dakar, clasându-se pe locul al 17-lea la general, la secţiunea moto, după disputarea ultimei etape a ediţiei 2011. De asemenea, Gyenes a încheiat pe primul loc competiţia la clasa Maraton.

– Sunt şi motociclişti români care ar putea ajunge la Dakar?

– Noi chiar avem motociclişti buni care au ajuns la Dakar şi au făcut o figură extraordinar de bună. Avem piloţii de la Braşov, Marcel Butuza, Romeo Duicu, Alex Gârbacea şi  Mani Gyenes de la Satu Mare, care e în aceeaşi echipă cu ei şi care anul acesta a câştigat Dakarul la clasa lui, Maraton, ceea ce e un lucru extraordinar. Şi, iată, despre ei nu se ştie absolut nimic…

– Iar la Craiova?

– La Craiova, deocamdată nu avem competitori. Este şi foarte costisitor cu sponsorii, e foarte greu să-i convingi şi să-i găseşti.

– Cea mai preţioasă informaţie cu care a venit Alain Duclos?

– Totul este preţios. Acum, de exemplu, ne povestea despre condiţiile în care se desfăşoară Dakarul. Pentru unii a fost surprinzător să afle că nu pregătirea fizică este cea mai importantă la un raliu de genul acela, ci psihicul. Până la urmă, este normal, pentru că te trezeşti în mijlocul deşertului şi nu ştii ce să faci. Dacă nu ai un psihic bun, nu rezişti.

– Planuri de viitor?

– Sper să nu fie ultima dată când organizăm un astfel de eveniment la Craiova. Să avem şi mai mulţi participanţi la ediţiile viitoare. Şi oamenii să înţeleagă că nu toţi motocicliştii sunt nişte oameni nebuni, nişte oameni care sunt rău văzuţi, care transformă strada în circuit personal. Sunt şi motociclişti care sunt oameni de bun simţ, care fac lucrurile aşa cum se cuvine. O să încercăm să urnim lucrurile astfel încât să avem şi la Craiova nişte competiţii sau în zona Olteniei.

Francezul Alain Duclos s-a întâlnit cu competiţia Dakar într-un mod absolut întâmplător. La ediţia din 1982, turneul Paris-Dakar a avut o etapă la Korhogo şi familia a găzduit un concurent, pe Raymond Loizeau. “Acesta a fost declicul pentru o frumoasă istorie. M-am jurat să particip într-o zi la această cursă”. Avea pe atunci 11 ani şi a trebuit să mai treacă încă 17 ani până la ediţia Dakar 2010, când Alain Duclos s-a clasat pe locul al şaselea. Unul dintre sponsorii acestui pilot a fost şi firma “Moviplast”, din Craiova.