Doamna Oana Gheorghiu, arareori dezagreabilă, până mai deunăzi, când a avut de comunicat zâmbind intenţia sa de a lista la bursă unele companii de stat, a reacţionat cum era şi firesc, cu promptitudine şi vigoare narativă, după ce Lia Olguţa Vasilescu, unul din liderii PSD, a atacat-o vehement pentru ceea ce anunţase. Primarul Craiovei, într-o intervenţie televizată, a spus, între altele, despre doamna Oana Gheorghiu, că aceasta nu are experienţa necesară în economie, nu se revendică de la nici o activitate concretă, şi nu a condus „nici măcar un coteţ de curci”. Fandarea uşor belicoasă a primarului Craiovei, cu acces, de regulă nu doar la argou, dar şi la metaforă –a făcut câţiva ani buni de gazetărie- viza aşadar experienţa anterioară neclară a doamnei viceprim-ministru şi nimic altceva. Evident că i se recunoaşte aportul managerial la construcţia unui spital de oncologie pentru copii. Ne aşteptam totuşi la un raţionalism luminos şi temeiuri logice, elegant rânduite dar, vizibil vexată, doama viceprim-ministru a spus că „nu vreau să cobor la acest nivel, pentru că cred că românii au nevoie să schimbăm puţin nivelul la care discutăm şi să ne uităm la interesul românilor”. Că e nefericită topica frazei se vede din avion. Muzicalitatea frazei este schilodită de o cacofonie –din neatenţie- scăpată. Nici un alt reproş, în afară de acela că „unii politicieni care au rămas în anii 90”, cum scrie pe pagina sa de socializare, vorbeau totuşi mai corect limba română, din punct de vedere gramatical. Pentru „că crede” doamna viceprim-ministru, într-o mărşăluire de idei grele, fraze înfoiate, zbârnăit polemic, inducţii şi deducţii, răspunsul domniei sale pare unul debil nespus, jenant, prin raportarea la ceea ce era de spus. Meteorologia politică a momentului anunţă furtuni însoţite de descărcări electrice. În rest, doamna viceprim-ministru poate fi încredinţată că n-are o evaluare corectă a primarului Craiovei, bun comunicator, trecut printr-o facultate de Litere la vremea potrivită, cu peocupări intelectuale interesante, ca de pildă, cele privind „Tratatul de sociologie generală” al lui Vilfredo Pareto (două volume), parcurs cu pixul în mână, pentru o interesantă dizertaţie, la care chiar a trudit, şi pe care nu o mai evocă.















