Imaginile filmate vorbesc de la sine, dar ziarul este o creaţie mai altfel, o reconstituire în cuvinte şi fotografii a realităţii. Noi, ziariştii, trebuie să găsim cuvintele potrivite pentru că ele orientează lectura. Trebuie să estompăm şi să trecem în umbră amănunte irelevante, dar să scoatem în evidenţă, prin contrast şi tuşe groase, lucrurile esenţiale care îi ajută pe cititori să înţeleagă mai bine realitatea. Trebuie să cernem între adevăr şi minciună, iar pentru asta nu uiţi niciodată să-şi verifici informaţiile din mai multe surse. Sunt regulile de bază. Toate acestea şi multe alte detalii pe care le furi din mers meseriei se aplică de fiecare dintre noi, redactorii „Cuvântul Libertăţii”. Ștafeta s-a tot predat de-a lungul timpului şi noi suntem cei care semnăm în numărul 8.000.
Domnul Mircea Canţăr este omul în jurul căruia gravitează întreaga redacţie. Ascultându-l cum povesteşte sau citindu-i dimineaţa Insidiile, pe care-şi lasă amprenta, avem momente când ne considerăm norocoşi că destinul ne-a purtat paşii fiecăruia spre acest ziar ca să fim îndrumaţi de un om care a făcut presă din pasiune şi iubeşte să facă presă. Când îi stai alături 10, 12 sau 14 ani, îţi doreşti să scrii la fel ca el, să ai curiozitatea lui, flerul lui şi verva lui. Manualele de jurnalism nu pot cuprinde o astfel de experienţă.
Cum este Mircea Canţăr ca şef? Cine a trecut prin redacţia noastră – fiindcă aici s-au format mulţi ziarişti craioveni – ştie că jurnalistului Mircea Canţăr nu îi stă în fire să facă pe şeful. Când îmbracă haina şefului, ştim că atunci o face pentru a ne transmite lucruri legate de organizare. De cele mai multe ori, e colegul nostru, pe care îl vezi entuziasmat când descoperă ceva şi gata să ia drumul la picioare prin judeţ. Numai un jurnalist pasionat cu adevărat are răbdarea şi plăcerea de a bate la uşa unei bătrâne profesoare, cum s-a întâmplat odată, pentru a-i asculta povestea vieţii, una încâlcită. Îşi ia notiţele schematic şi te miri când, întorşi la redacţie, după numai o jumătate de oră vine să-ţi citească manuscrisul. Scrie întotdeauna pe foi de hârtie – nu ca noi, la calculatoare –, având degetele mai mereu pătate de cerneală. Descrierile lui sunt adevărate portrete în cuvinte, care te uimesc şi care te inspiră.
De aceea, e greu să-l descrii în cuvinte pe Mircea Canţăr. A spune că este sinonim cu presa din Craiova nu este o exagerare şi nici subiectivism din partea noastră.
***
Marga Bulugean nu este numai un jurnalist preocupat de cifre şi calcule (ea scriind pe Economic…şi din când în când şi pe Politică), ci este o persoană căreia îi place să fie foarte bine informată. Citeşte articole din toate domeniile, astfel că, la prima oră a dimineţii, poate să-ţi facă lejer revista presei. Când cineva o întreabă „Ce mai e nou, Marga?”, are tot timpul răspunsul la ea, fiindcă nu-i scapă nimic.
Când ceva o intrigă, porneşte investigaţii care o ţin preocupată şi zile întregi. Dar în cele din urmă, află. Îi place să facă tot felul de conexiuni, să poarte discuţii principiale despre diferite probleme, să aducă argumente. Se implică în tot şi, mai mult decât atât, duce meseria de jurnalist şi nevoia de informare dincolo de programul de lucru, fiind unul din puţinii ziarişti craioveni care găseşte timpul şi priceperea necesară pentru a organiza tot felul de dezbateri publice şi deplasări peste Dunăre, în Serbia. Comunitatea de români din Timoc şi basarabenii, despre care şi scrie în paginile ziarului, sunt pentru ea „fraţii mei” şi „copiii mei”.
Pentru noi, Marga este cea mai amuzantă colegă, spirituală şi tot timpul pusă pe glume.
„Hmm, da…nr 8000. Păi am cam scris ceva. Mi-ar fi plăcut, dar nu am avut timpul necesar să scot reportajele de la ţară realizate împreună cu tine, prietena mea de suflet, Laura Moţîrliche. Sunt adevărate experienţe de viaţă…De fiecare dată ne întoarcem cu o poveste. Deplasările noastre la Poiana Mare, Calafat sau Maglavit…nu o să le uităm niciodat…Plecăm cu o idee din redacţie, dar ne întoarcem cu alta. S-au legat prietenii…aşa este. Foarte multe, trainice. Şi voi doi (Laura Moţîrliche şi Radu Iliceanu) sunteţi ”fraţii mei”. Astăzi, aniversăm numărul 8000 şi după… aşteptăm numărului 10.000…frumos, nu ?!”, a completat Marga.
***
Cât de greu este astăzi să mai ţii sus steagul culturii! Și, totuşi, colega noastră Magda Bratu reuşeşte să fie un reper în presa culturală din Craiova, unde articolele ei dau tonul, iar semnătura ei contează.
E prezentă la toate evenimentele culturale – lansări de carte, simpozioane, expoziţii, vernisaje, festivaluri etc., toate trecându-le apoi prin filtrul ei. Are o agendă plină de personalităţi cărora, de-a lungul timpului, le-a luat interviuri, i-a provocat la discuţii despre ce înseamnă actul cultural. Articolele dragi le păstrează într-o arhivă personală pentru că acolo sunt oameni pe care i-a cunoscut şi de la care a învăţat ceva. Lângă birou, este micul ei colţ cu premii pe care le-a adus în toţi aceşti ani ziarului, cel mai recent obţinut la ediţia din acest an a Târgului de Carte „Gaudeamus”.
Este cea mai meticuloasă şi riguroasă colegă şi, când ne mai scapă câte o greşeală, ştim că ne putem baza pe ea.
«Aş putea spune că fiecare număr al acestui cotidian este un microunivers, la „facerea” căruia contribuie fiecare dintre noi, dintre redactori. Vieţuiesc în el, preţ de o zi, personaje şi personalităţi îndeosebi din lumea urbei, cu ale lor fapte ori întâmplări demne de lăudat sau de criticat.
Este efortul lor, al redactorilor, de a descoperi şi de a înfăţişa cititorului această lume pestriţă, în permanentă mişcare şi schimbare. Este numai meritul lor de a reuşi să o surprindă doar în cuvinte, să îi arate tarele ori injusteţile. Mai mereu contratimp şi întotdeauna cu grija de a informa imediat şi corect. Apreciaţi pentru că „au condei” şi pentru promptitudine, criticaţi uneori pentru subiectivism sau pentru că le-a scăpat o virgulă. Jurnalismul e o profesie a libertăţii şi a responsabilităţii, afirma cineva. Eşti liber să spui ceea ce crezi, dar eşti şi răspunzător pentru asta.
Ducând cu ei laude şi critici – şi, ca oricine altcineva, alte împliniri ori neîmpliniri personale şi profesionale –, ei, redactorii, ies din acest microunivers astăzi, la ora 18.00, poate 20.00, ba, uneori, chiar şi spre miezul nopţii, pentru ca mâine, redeschizând uşa redacţiei, să păşească în altul, cu alte personaje şi personalităţi, cu alte fapte şi întâmplări. Fac asta zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună.
Aşa te trezeşti uluit, ca jurnalist, că au trecut nişte ani şi nu ştii când. Că semnezi în numărul 8.000! Pentru mine – care sunt parte din echipa „Cuvântul Libertăţii” încă de la primele numere din seria 3.000 – e însă ca o haltă în timp, în care te opreşti, îţi tragi sufletul şi te uiţi înapoi, înainte de a porni mai departe…», ne-a mărturisit Magda.
***
Carmen Zuican este „furnicuţa” redacţiei. Îşi documentează articolele, le redactează corect şi concis după ce se asigură de mai multe ori că informaţiile pe care le are sunt veridice. Pe Carmen o auzi tot timpul vorbind la telefon cu poliţia, pompierii şi instanţele pentru a-şi verifica informaţiile. Are patru telefoane aliniate pe birou şi noi prindem şi momente în care pot să sune toate odată, iar ea să nu ştie la care să răspundă mai întâi.
Ca să folosim cuvântul ei, mai tot timpul o vezi „ştiricind”, iar munca se vede în pagina de Eveniment, unde, de cele mai multe ori, hârtia e înţesată de text.
Nu-i place să piardă nici un subiect şi nu contează că e sfârşit de zi sau de săptămână, când primeşte un pont, reacţionează ca şi cum s-ar da alarma: fuge!
Mintea ei ordonată ne ajută foarte mult în redacţie.
***
Valentin Ceauşescu se amuză cu noi, de fiecare dată, când cineva face referiri la numele său, care este o pură coincidenţă cu cel al fostului dictator.
În realitate, este un suflet de poet, îşi îmbracă toate articolele într-o tentă lirică. Lirica lui se vede chiar şi atunci când scrie, de pildă, un articol plin de date de la Direcţia de Statistică.
De cele mai multe ori preia articolele pe Social şi îi place să se documenteze la faţa locului. În dreptul numelui lui, veţi citi articole despre populaţia în scădere a Doljului – care poate părea un subiect foarte tehnic, dar în paginile ziarului nu este deloc aşa –, despre viaţa grea din unele comune ale judeţului, dar şi despre anticari sau cerşetori care dorm pe stradă. Faptele mărunte de viaţă îl inspiră şi, ajuns în redacţie, scrie despre ele.
***
Cristi Pătru este unul dintre cei mai vechi ziarişti de la „Cuvântul Libertăţii”. Este o persoană jovială şi tot timpul bine dispusă. Rar l-am văzut supărat, chiar şi atunci când mai primeşte câte o mustrare, nu pune la suflet şi o dă pe glumă.
Când are dispoziţie, ne povesteşte întâmplări amuzante de pe teren, din urmă cu10-15 ani. Cu fiecare fost coleg are câte o amintire plăcută. Dar cea mai mare bucurie i-o faci atunci când îl întrebi de Craiova Maxima a anilor ’80 sau, pe de-a-ntregul, de fotbalul românesc. Reţine date, nume şi evenimente cu o precizie care a devenit proverbială în redacţie.
***
Toate imaginile pe care le vedeţi în ziar îi sunt datorate lui Tibi Bologh. El este fotoreporterul nostru, cel care decupează realitatea în imagini şi o aşează cu grijă în paginile ziarului, fiindcă fiecare poză trebuie să completeze ce încearcă să exprime în cuvinte redactorul.
Știţi cum se spune, că un croitor măsoară de zece ori şi taie o dată. Aşa şi Tibi. Îşi gândeşte fiecare cadru ca să ştie dinainte ce trebuie să conţină pentru a fi sugestiv, cum cade lumina pentru a prinde o imagine cât mai bună… Și, de fiecare dată, îi reuşeşte treaba aceasta.
Cele mai reuşite fotografii, din miile pe care le cuprinde acum colecţia sa, s-au regăsit în diverse expoziţii de fotojurnalism.
Când nu face fotografie, Tibi este un pescar pasionat care ştie pe de rost toate bălţile din judeţ.
***
Cosmin Staicu este omul care a transformat pasiunea pentru sport în meserie. Nu este doar un cronicar ce consemnează un eveniment sportiv, ci unul dintre cei mai pasionaţi ziarişti pe care i-am cunoscut. De cele mai multe ori, Cosmin nu stă la masa presei, ci merge în mijlocul suporterilor, pentru a simţi pe viu pulsul meciului şi chiar pentru a susţine echipa.
De când se ştie, ţine cu Știinţa şi Napoli. Cum Napoli e destul de departe, Universitatea este pe primul loc. Când Cosmin lipseşte, ştim şi noi că echipa are meci în deplasare.
Bucuriile şi dezamăgirile lui, după victorii sau înfrângeri, se pot citi în fiecare dintre articolele pe care le semnează.
***
Marius Cârstov – Marian, cum îi spunem noi – este o enciclopedie a redacţiei de sport. Sunt meciuri pe care le-a reţinut în detaliu şi pe care şi le aduce aminte perfect. Dintr-o partidă poate să-ţi spună cele mai importante faze sau gesturi ale judecătorilor care au comentat deciziile arbitrilor chiar dacă s-au întâmplat mai demult.
Citiţi în articolele lui comentarii legate de evenimentele sportive internaţionale, dar şi de sporturile de echipă din Craiova şi din judeţ.
Dacă ar fi să facem o comparaţie care să ne menţină în sfera sportului, nu am greşi dacă am spune că povestirile lui Marian sunt la fel de spumoase şi de savuroase ca un gol marcat de Messi. Are darul de a transforma un fapt banal în cel bun act de comedie.
***
Şi echipa nu ar fi completă dacă nu i-am adăuga şi pe colegii noştri de la machetare, domnul Nae Baban, Marinel Răduţ şi Sorin Mazilu, care aşează în pagini, cu infinită răbdare uneori, textele noastre. Spunem cu „infinită răbdare” pentru că redactorii merg pe teren în judeţ, iar reportajele sunt gata mai târziu decât în mod normal, iar ei trebuie să aştepte până se completează tot ziarul şi se dă „bun de tipar”.
De pe teren ne întoarcem, de fiecare dată în siguranţă şi la timp, chiar dacă uneori ajungem pe drumuri de pământ, pline de gropi sau de gheaţă, datorită colegilor noştri conducători auto, Ion Dobrescu şi Marius Ștefan.
Chiar dacă numele lor nu apar în paginile ziarului, „Cuvântul Libertăţii” are în spate şi echipa de marketing: Alina Săndoi, care are un talent deosebit de a scrie versuri, domnişoara Mariana Pleşa şi Mihaela Mirea. Sunt prezente zi de zi alături de ziar.
LAURA MOȚÎRLICHE şi RADU ILICEANU
P.S Acest reportaj a fost scrie pe propria răspundere a autorilor care îşi asumă din partea colegilor, toate consecinţele !
