Mijloacele de comunicare mai noi, privind transmiterea mesajelor, prin reţelele de socializare, au făcut posibilă reducerea conferinţelor de presă, politice, de odinioară, care aveau şi ele rostul lor. O revenire la ce a fost este puţin probabilă. Practica, s-o numim aşa, s-a dovedit molipsitoare. Când un lider greu de partid, cum este eurodeputatul Claudiu Manda, numărul doi în PSD, postează un punct de vedere privind anacronismul, fără precedent, al stării de lucruri de pe scena politică, el trebuie citit în speranţa că oferă un azimut. Sub titlul „Pentru PNL, legalitatea contează doar dacă nu încurci puterea”, liderul doljean exprimă un raţionament, corect, până la un punct, în privinţa a ceea ce numim „statul de drept”, fără a mai exemplifica in-extenso, la ceea ce se referă. Şi vizate erau de fapt ultimele soluţii ale instanţelor, în privinţa suspendării, aproape simultan, a 6 hotărâri de guvern, de Curtea de Apel Bucureşti, pentru problemele de constituţionalitate pe care le ridicau. Respectarea Constituţiei nefiind o opţiune politică, ci o obligaţie care revine tuturor autorităţilor publice. Social-democraţii depuseseră plângeri prealabile împotriva unor hotărâri adoptate în şedinţa guvernului din 23 iulie a.c., care se adăugau altor 8 hotărâri contestate concomitent. Toate vizau depăşirea limitelor constituţionale şi legale ale mandatului unui guvern demis, deoarece promovau politici noi şi reprezentau exercitări ale atribuţiilor ministeriale după expirarea termenului de 45 de zile. În total: 12 plângeri prealabile, pentru tot atâtea hotărâri guvernamentale, cum declara Sorin Grindeanu, în urmă cu câteva zile. La haosul de pe scena politică, cu consecinţele de rigoare, se adaugă alte probleme mari, cum este situaţia critică de pe Dunăre, starea de alertă energetică ş.a.m.d.. Problema în discuţie, legată de ultima postare a lui Claudiu Manda, pe pagina de socializare, este alta. Recunoscut, până recent, ca bun negociator, capabil să surmonteze, prin har, stări de fapt ce păreau de netrecut, se află în faţa unui test major. Chiar recent anunţa că vede „luminiţa de la marginea tunelului” politic, adică poate colecta voturile necesare instalării unui guvern. Or, la ora de faţă, PSD se află într-o relaţie de intoleranţă reciprocă, cu PNL, încât şi Traian Băsescu (niciodată simpatizant al social-democraţilor) cere refacerea coaliţiei, pentru că cele două partide au guvernat împreună două decenii, una „ambiguă”, de dată mai recentă, cu UDMR şi una fără „undă verde” cu AUR. USR nu se califică pentru nici o discuţie. Misiunea lui Claudiu Manda este, aşadar, extrem de dificilă. Pentru atingerea unui prag de 233 de voturi, necesare la investirea unui guvern, este nevoie de grupurile neafiliate, minorităţile naţionale, UDMR, liberalii nemulţumiţi de actuala conducere şi… grupul condus de Victor Ponta, parlamentar devenit pe listele PSD, de care ulterior s-a disociat. Social-democraţii, fiindcă la ei ne referim, au venit pe primul loc la ultimele alegeri parlamentare, n-au făcut un scor grozav, dar rămân principalul partid politic, de care nu se poate face abstracţie, în nici o discuţie serioasă. Pe scena europeană, puţine partide social-democrate se află la guvernare. Claudiu Manda, ca să nu mai lungim discuţia, se află în faţa unui test major, acela al sistematizării unei majorităţi viabile. Şi el ştie mai bine ce înseamnă asta.
