Când duşmanii… n-au calitate!

Comunicatul de presă al „Casei Noastre SRL”, din Craiova, publicat de CVLPress.ro, privind informaţiile tendenţioase, apărute în spaţiul public, referitoare la o posibilă insolvenţă a societăţii, este clar, argumentat, logic, convingător: Casa Noastră SRL nu se află în nici o insolvenţă şi toată „făcătura” indecentă, menită să hrănească o emotivitate parohială, n-are alt rost, decât acela de a prejudicia imaginea unui operator economic de anvergură, care contează, ca mare contribuabil, în Dolj. Totul orchestrat de o firmă, cu puţini angajaţi, din Filiaşi, după ce a revendicat o „presupusă” datorie neachitată, în valoare de 219.148 lei pentru care a formulat, inoperant, o cerere de insolvenţă. De la această margine a lucrurilor nu se poate invoca decât un aforism, probabil îndelung lustruit: uneori prostul nu e doar prost, ci şi prea prost, ca să realizeze că e prost. Pentru a evita orice confuzie, cei de la SRL-ul din Filiaşi nu se circumscriu întru totul aforismului. Ei s-au arătat animaţi posibil doar de ura emoţională şi personală. Ceea ce e stupid, absurd, infantil, pe scurt inadmisibil. Nimeni nu ştie cum e ura, până nu devine obiect al urii. Este ca durerea de măsele. Până nu ai simţit-o, nu o şti, deşi ţi se povesteşte, nu înţelegi cu adevărat. Nu poate fi ignorată, pentru că te caută, refuză să te ocolească, nu poate fi întoarsă din drum, pentru că îţi barează toate drumurile. Ura e paranoică: e ceva înspământător, în iraţionalitatea ei hămesită. Nici un argument nu o dezarmează. Şi nici o dezminţire, nu o potoleşte, nu o satură, nici o ispăşire nu o satisface. Revin la comunicatul de presă al Casei Noastre SRL: 1551 de angajaţi. Activitate recunoscută în ţară, dar şi în ţări din spaţiul UE, un vector autentic, de prestigiu, al economiei doljene, un pilon. Cu nenumărate gesturi caritabile „în portofoliu”, cu sponsorizări, an de an, a unor tineri din zona Balşului, pentru a urma liceul profesional, la încheierea căruia nu puţini uită să mai onoreze convenţiile încheiate. Şi pleacă spre alte zări. Dar câte alte gesturi, literalmente lăudabile la vremea lor, nu a mai săvârşit Casa Noastră. Recunoştinţa s-a trecut în uitare. Fireşte, fiecare doarme aşa cum îşi aşterne. Casa Noastră are avocaţi şi mijloace de a-şi apăra imaginea, pentru care a trudit, de-a lungul anilor. Este însă o firmă mare a Craiovei, a cărei imagine nu ne este indiferentă, când este alterată. Fiindcă observăm şi nu suntem singurii, că nu răul este umbra binelui, ci binele este umbra răului, şi asta nu rareori. Nici o revenire ulterioară, pentru a se separa partea de bună credinţă, de partea de eroare, în cele întâmplate, n-a fost realizată de firma din Filiaşi. S-a aflat, oricum, de existenţa ei vagă, dar nu aşa cum îşi dorea.