Universitatea Craiova a lăsat deschisă pentru returul din Armenia ecuaţia calificării în grupele Europa League, după un joc neconvingător cu Ararat, încheiat la egalitate. 23.000 de olteni au venit entuziaşti şi nu s-au lăsat moleşiţi de căldură, pe parcurs le-a scăzut moralul, dar păstrează speranţe de calificare. E clar că echipa este sub nivelul din sezonul trecut, în timp ce pretenţiile tuturor sunt mai mari, fiindcă e firesc să ridici ştacheta pentru echipa care a câştigat toate trofeele interne şi a impresionat şi în cupele europene în stagiunea precedentă. Cu excepţia lui Bancu şi poate a lui Anzor (nu în acest meci), niciun jucător nu etalează cel puţin forma din sezonul trecut. Fizic şi psihic, Craiova suferă, şi-a pierdut din agresivitate, din încredere, primeşte gol meci de meci, mai ales acasă, unde parcă se agaţă de public ca să se menţină pe linia de plutire.
Ararat a părut o echipă de nivelul KuPS, dar sub Levski, însă problema nu e la adversar, ci la campioana României, care are un recul evident, parcă epuizată psihic, în loc să fie ranforsată de cele 3 trofee puse în vitrină. Jucătorii nu reuşesc să se mobilizeze, sunt superficiali la faze fixe şi în loc să le remedieze, preferă să refuleze la adresa criticilor închipuite, să răspundă reproşurilor răzleţe, deşi beneficiază încă de suport şi încredere din partea majorităţii suporterilor. Doar că jucătorii refuză să-l vadă şi inventează conflicte, în loc să convingă prin evoluţii. Iar antrenorul, în loc să rezolve problemele în vestiar şi la antrenamente, se raliază acestor războaie inventate, dovedind şi el că nu ştie să administreze astfel de momente, prin care, de altfel, nu a mai trecut, nici ca secund. Postura pe care a avut-o până când a ajuns la Craiova şi pe care i-a reamintit-o şi compatriotul Tulipa, antrenorul lui Ararat, la conferinţa de presă dinaintea meciului.
Craiova a rezistat presiunii luptei pentru obiective, dar nu pare să gestioneze postura de favorită, de campioană, de primadonă. Poate din cauza lipsei de mentalitate, dar mai ales pentru că n-a primit deloc întăriri în vară, sânge proaspăt. Absolut toţi cei care trebuiau să creeze o concurenţă benefică, să se impună sau măcar să ofere un back-up viabil sunt mult sub nivelul echipei, unii deja declarând forfait şi au ajuns la infirmerie.
Subiectul Baiaram – N-a fost inspirat, dar nici n-a fost indolent, ignorant. E păcat că este tratat astfel de public. E uşor să-l critici pe cel care încearcă şi nu reuşeşte, decât pe cel care se ascunde, care joacă la alibi, care nu există pe teren. Fără a forţa o comparaţie cu alţi colegi, Baiaram n-a fost mai slab decât ceilalţi, dar a fost singurul care şi-a asumat, chiar dacă n-a avut reuşite. Pericolul poate veni însă îndeosebi de la el, iar adversarii l-au studiat şi îl blochează. El nu reuşeşte încă să joace împotriva publicului, cum o făceau uneori marii campioni ai Craiovei, e evident că se lasă afectat şi din această cauză a ezitat să-şi ducă acţiunile la capăt, căutând prea mult pasele pentru coechipieri în acest meci. Probabil şi mediatizarea excesivă şi a can-can-urile în care s-a implicat l-au adus în ţinta fanilor, care ridică pretenţiile pentru cei aflaţi în reflectoare, le cere mai mult decât altora şi în penalizează în consecinţă.
Craiova pare să aibă nevoie de un şoc pentru a-şi reveni, iar de obicei acela vine de pe banca tehnică, respectiv prin schimbarea ei. Din ce se aude, Coelho este şi el dezamăgit de campania de mercato falimentară, dar evident că nu o poate spune public. La lojă, Rotaru este preocupat să nu strice armonia existentă în gaşca de acţionari şi anunţă că refuză alţi oameni care au venit să investească. Asta timp ce ocazia unică de a ajunge în grupele Champions League s-a risipit din pricina unei campanii de transferuri dezastruoase. Fără presiunea pusă acum un an de Mirel Rădoi, care a schimbat într-o vară un lot blazat cu unul de grupe europene şi de titlu, Rotaru a revenit la vechile metehne, cu jucători aleşi la un şpriţ. Rotaru îşi imaginează că acest club va creşte, dar cu excepţia norocului care a dat peste el acum un an, clubul păstorit de el a stagnat sau a regresat, în ciuda unui buget tot mai mare de la an la an. Şi asta pentru că Rotaru a ajuns la ce spunea că nu-şi doreşte vreodată: să creadă că se pricepe la fotbal.
UNIVERSITATEA CRAIOVA – ARARAT-ARMENIA 1-1
Au marcat: Bancu 33 / Malis 20
UNIVERSITATEA CRAIOVA: L. Popescu 6 – Romanchuk 5, Ad. Rus 5, Screciu 5 – Carlos Mora 5, Mekvabishvili 5 (T. Băluţă 85), Cicâldău 5 (Samuel Teles 69) 5, Bancu 7 – D. Matei 5 (Etim 62) 4, Al-Hamlawi 5 (Nsimba 62) 5, Baiaram 6 (Băsceanu 85) 6. ANTRENOR: Filipe Coelho
ARARAT-ARMENIA: Joao Bravim – Jose Bueno, B. Wilson, Malis, E. Grigoryan – H. Oliveira (Balanta 75), Bernardo Dias (Carlos Franca 69), Muradyan (Carlier 80) – A. Serobyan (A. L. Tera 80), Sandro Lima, Banjaqui (Shaghoyan 80). ANTRENOR: Manuel Tulipa
Arbitru: Nick Walsh (Scoţia) 5.
Ultimele meciuri ale Universitatii au aratat care este adevarata valoare a a cestei echipe, si intern si international.
Cred ca cel mai bine anul acesta ar trebui sa le dea drumul jucatorilor pentru care au oferte, tocmai acestia nu mai au coerenta, luciditate in joc.
Oricum si cu ei si fara ei jocul este slab, sunt departe de ceea ce au realizat anul trecut.
Singurul jucator care si-a aratat talentul si ambitia, si constanta in joc la Universitatea a fost MITRITA, nu o sa mai avem un asemenea jucator.
ADIO CUPE EUROPENE, ADIO CAMPIONAT, ADIO SPERANTE!