După toate datele, la care am avut acces, şi chiar ne-am documentat cu rigoare, Doljul -dar de fapt şi restul ţării- are de acum o producţie istorică de grâu, evident fără egal. Se vorbeşte de o producţie record, undeva în apropierea unui milion de tone, grâu de bună calitate cu destinaţii principale, în temeiul sezoanelor anterioare şi tendinţelor, în Orientul Mijlociu, nordul Africii, terţe pieţe. Niciodată, chiar şi în anii generoşi în privinţa precipitaţiilor, fermierii doljeni n-au atins asemenea randamente, la unitatea de suprafaţă. Că preţul diverselor sortimente de pâine, dar şi al produselor de panificaţie rămâne ridicat, asta este o altă discuţie, şi de fapt însuşi fermierii doljeni sunt încă sceptici, până la valorificarea întregii producţii disponibile, conservată în spaţii de depozitare. Volumele de producţie menţionate au corespondentul lor nemijlocit în tipurile de făină de grâu, cu conţinuturi ridicate de amidon şi gluten, care dau consistenţă şi elasticitate aluatului. Sunt mai multe tipuri de făină, în reţeaua comercială de la „trei nule” (000) cu conţinut scăzut de proteine, la tipuri de făină cu caracter universal şi făină integrată ş.a.m.d., care permit sortimentele de pâine cunoscute. Un demers, de acum deconspirat, al Consiliului Judeţean Dolj, prin preşedintele său Cosmin Vasile, privind promovarea uneia dintre autenticele tradiţii ale locului, „arta coacerii pâinii în ţest”, ca parte a patrimoniului culural doljean, încât aceasta să primească recunoaşterea meritată, mai întâi la nivel naţional, apoi pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, poate fi salutat. Numai că până a se ajunge acolo, putem vorbi de perenitatea acestei tradiţii –condiţie sine qua non-, fiindcă pâine în ţest încă se mai face în multe locuri ale Doljului. Şi nu doar ocazional. Perpetuând o tradiţie, prin Centrul judeţean de cultură şi artă Dolj şi Muzeul Olteniei Craiova, sub tutela Consiliului Judeţean Dolj –a şi fost lansat proiectul „Cultura ţestului în Oltenia”- iniţiatorii acestuia nu pot oculta faptul că „en vogue” este discuţia despre „pâinea congelată”, despre care un fost ministru al Agriculturii, actualmente director pe la AFIR, Adrian Chesnoiu, ne încredinţa că de fapt suntem în faţa unei sintagme de marketing negativ şi nimic altceva. El mai susţinea că „pâinea congelată” reprezintă de fapt ceva benefic pentru agricultura românească. Pentru a nu mă întinde prea mult cu discuţia, altminteri justificată într-o vară a grâului despre „cultura ţestului”, nu putem năzui la un alt deziderat decât acela că doljenii ar trebui să beneficieze, pe tot parcursul anului, de o pâine de cea mai bună calitate, chiar şi în ţest, tocmai pentru faptul că produc un grâu de bună calitate, an de an, de când se ştiu. Proiectul menţionat, susţinut de Consiliul Judeţean Dolj cum spuneam, are pe ce se rezema: o tradiţie demnă de toată lauda, încă vie.
