Pe ultima sută de metri, cu câteva zile înainte de Crăciun, preţul cărnii de porc creşte spectaculos. Cei care au aşteptat până în ultima clipă pentru oferte speciale au ajuns la concluzia că s-au înşelat, văzându-se nevoiţi fie să scoată mai mulţi bani din buzunar sau, varianta cea mai ieftină, să se întoarcă acasă cu mâna goală. Nici negustorii de animale nu au făcut tocmai o afacere, plângându-se că, în acest an, cumpărătorii au cântărit din ochi şi firele de păr de pe spatele groşteilor.
În târgul de săptămână de la Leu, de departe cel mai mare din apropierea Craiovei, multă lume nu a putut să ajungă din cauza poleiului care s-a aşternut, precum o lamă de cuţit, cam peste tot. Totuşi, ieri, la primele ore ale dimineţii, remorcile şi căruţele cu porci încercau să urce dealul pentru a ajunge la locul de vânzare. Din cauza gheţii, era hărmălaie mare. Alunecând pe un picior, oamenii încercau să cântărească din priviri porcul, închis într-un padoc improvizat de lemn, dar în acelaşi timp să şi negocieze preţul. Din loc în loc, urme proaspete de sânge care au înroşit zăpada arată că asomarea este o metodă prea pretenţioasă, pe la gâtul groşteilor lucind tot cuţitul.
Preţ bătut în cuie: 10 lei pe kilogramul în viu
Mari sau mici, mai graşi sau mai „de carne”, roşii sau pătaţi, care de care mai lăudaţi de negustori, porcii de Crăciun s-au dat la preţ mult mai mare, aproape dublu comparativ cu anul trecut. De altfel, prima impresie ţi-o faci fără să mai întrebi nimic, doar luând din zbor impresiile altora. „Nu te-apropii, domnule, sunt scumpi! Nu te lipeşte de ei fiindcă au un preţ exagerat. Cade cam 100 de mii pe kilogramul în viu”, circulă gratis informaţiile pe lângă maşinile cu marfă din cea mai proaspătă. „Veniţi şi fotografiaţi că sunt porcii noştri, nu ne e ruşine de nimeni. De ce, că doar noi i-am crescut!”, ne invită o doamnă, proprietăreasa a două exemplare de peste 200 de kilograme, care trândăveau împreună într-un aşternut de paie.
Puceluşii şi-au găsit mai repede muşterii
Oamenii se uită cu poftă la porcii foarte mari şi frumoşi, ca aceştia, dar trec mai departe. Alături, într-o remorcuţă, un porc mai potrivit pare să aibă mai mulţi pretendenţi. Bătrânul care e la vânzare spune preţul: 8,5 milioane de lei. Multora nu le convine şi strâmbă din nas. „L-am crescut ca pe copilul mic. Nu e uşor să-i dai să mănânce, să-i râneşti şi să-i culegi vara iarbă. Iar anul ăsta şi porumbul a fost scump, nu prea s-a făcut. Dacă stai şi te gândeşti, nu se merită, nu e nici o afacere, dar nu avem încotro, trebuie să ne scoatem şi noi banii”, spune negustorul, care se recomandă simplu: Marin Petre, din Castranova. Porcul lui e comparat cu al vecinului, întâmplarea făcând ca animalele să fie cam de aceeaşi talie. Aici, groşteiul costă mai mult, 9 milioane de lei vechi, dar există explicaţia că ar fi avut mai multă carne decât grăsime.
Cearta pe bucate
Dacă aveai răbdare, găseai şi varianta mai ieftioară. Într-o remorcă, se înghesuiau vreo cinci-şase purceluşi de culoare neagră pe care vânzătorul îi promova în rândul cumpărătorilor ca pe nişte trufandale. „Trei milioane pe bucată, atâta cer şi sub preţul ăsta nu îi dau. Îi cresc de un an şi mi se pare că îmi bat joc de mine dacă mai şi las din bani. Cine vrea porc ieftin să şi-l crească şi să vadă cum este. E 200 de mii de lei pe baniţa de porumb, dar să vedeţi la anul că, dacă nu se fac bucatele, o să fie şi mai scumpi. Să vedem atunci cine îi mai ţine”, spunea, cu năduf, un vânzător cu mânecile de la flanel suflecate şi stropit de sânge. Sacrificase unul dintre porcii cu care venise, dar răspundea în felul acesta unei doamne care tocmai îi reproşa că preţul e cumva cam piperat.
Marfa se cântărea din ochi
Cu ochii la un uriaş din rasa Duroc, care abia se mai ţinea pe picioare de gras ce era, cumpărătorii dădeau din mâini a lehamite. Frumosul exemplar avea peste 250 de kilograme, iar preţul era pe măsură: 21 de milioane de lei. Ceea ce însemna prea mult pentru buzunarele bieţilor cumpărători. „Cine îşi permite aşa ceva? Eu mi-am luat unul în jur de 90 de kilograme, cred că nici nu are atâtea. Nu are cine să îi verifice”, spunea un domn, care făcuse deja târgul, plătise banii şi aştepta să i se încarce marfa în portbagaj. De altfel, tot mai mulţi oameni se plângeau, ieri, în piaţa de porci de la Leu, că vânzătorii încercau să îi tragă în piept la preţ. Nici unul nu avea vreun cântar la îndemână şi atunci dădeau porcii după ochi. Se putea deduce faptul că, acasă, porcii erau mai slabi, dar până să ajungă la târg se îngrăşaseră, scumpindu-se.
În căutarea gustului de la ţară
Deşi erau frustraţi din cauza preţului, cumpărătorii aveau totuşi o motivaţie clară. Numai într-un târg de ţară găseşti porci cu carnea sănătoasă, fără adaosuri chimice, avantaj care, pentru multe familii, a cântărit decisiv. „Vin de ani buni în târgul de aici ca să cumpăr porcul pentru Crăciun. Chiar dacă în fiecare iarnă e tot mai scump, eu zic că e mai bine să îl cumperi de la ţărani decât să-l iei dintr-un abator. Are alt gust, parcă nu miroase a pastile”, îşi împărtăşeşte convingerile un domn între două vârste, care are, ce-i drept, aerul unui cunoscător în domeniu. De aceeaşi părere au fost şi alţi cumpărători care au trecut, ieri, prin târg, încercând, în limita posibilităţilor materiale, să-şi procure un purceluş, cât de mic, dar bun.
Curcanii lui nea Siminică
Nici pentru vânzătorii de păsări nu a fost o zi prea bună. Cot la cot cu groşteii au stat curcanii şi cocoşii crescuţi la curte, pe care însă nimeni nu i-a băgat în seamă. „Am venit cu patru curcani – mari, după cum se vede –, dar nu se cumpără. Poate după Crăciun, că atunci vin ţiganii şi îi ia pentru plocoane”, ne spune Constantin Slabu, zis Siminică. Într-adevăr, curcanii lui sunt mari şi frumoşi, cu un preţ pe măsură: 300 de lei pe bucată. Consoartele lor, curcile, sunt ceva mai ieftine, dar nici ele nu-şi găsesc cumpărători. „Dacă nu o să le vindem, le luăm acasă. Noi mai jos de banii ăştia nu scădem. E destul porumb, că am opt hectare de pământ, şi am cu ce să le cresc”, a mai spus bărbatul.
Totul până la bani
Însă cei mai mulţi dintre crescătorii de animale şi-au motivat preţurile piperate pe care le-au afişat prin faptul că, anul acesta, seceta le-a afectat culturile de grâu şi de porumb. În cuvinte puţine, dar sugestive, oamenii au povestit, ieri, cât de greu le-a fost să asigure hrana pentru animale, pentru ca, apoi, să aibă şi ei din ce să trăiască. „Oamenii au şi ei dreptate, poate şi noi vindem scump. Dar din ce să trăim? Unde creşti un porc pentru tine, mai creşti încă unul pe care să-l vinzi la sărbători, să mai facem şi noi un ban pentru casă”, a explicat, cu resemnare, un bătrân. Nu vânduse nici el nimic şi aştepta deja de câteva ore cu tălpile cizmelor lipite în pojghiţa poleiului. Şi de o parte şi de alta, a vânzătorilor şi a cumpărătorilor, se punea problema banilor şi, mai mult ca niciodată, nimeni nu părea că vrea să cedeze.
LAURA MOŢÎRLICHE şi RADU ILICEANU
