Un candidat confuz: Klaus Iohannis

1
79

Părea, cu nu multă vreme în urmă, până a îmbrăca veşmântul de candidat al alianţei PNL-PDL la alegerile prezidenţiale din noiembrie a.c., un destoinic primar al Sibiului. Ales repetat, semn că localnicii erau mulţumiţi de prestaţia lui. În 2009, într-o situaţie insolită, creată prin doborârea Guvernului Emil Boc, prin moţiunea de cenzură, iniţiată de opoziţia de atunci PSD-PC-PNL, a fost avansat numele său ca propunere de premier, refuzată de Traian Băsescu. De Klaus Iohannis e vorba. Devenind candidatul dreptei, mai exact al alianţei PNL-PDL, acesta surprinde tot mai frecvent prin demersuri neinspirate, o încrâncenare suspectă în discursurile scremute, din care mare lucru nu se desluşeşte. Cel puţin două gesturi, de-a dreptul impudice, să le spunem aşa, nu i-au adus nici un fel de avantaje în planul imaginii. Dimpotrivă. Mai mult, apare drept un candidat belicos, lipsit de orice profunzime politică, de care putea fi bănuit, cu zâmbete contrafăcute şi încruntare permanentă. Contestarea desemnării comisarului european Corina Creţu, căreia i s-a încredinţat portofoliul Politici Regionale de către preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, s-a dovedit o inabilitate, ca să nu-i spunem o prostie măreaţă şi atât. Fără precedent la nivelul celorlalte ţări UE. Cât de moral şi chibzuit a fost un asemenea demers, inoperant, nu mai comentăm. Apoi, reclamarea Guvernului la DNA, pentru „ordonanţa aleşilor locali”, pare de asemenea o năstruşnicie. Fiindcă, până la urmă, confruntarea acerbă politică pe o temă sau alta nu e tot una cu „plângeri” sau, autohton, datul în gât la instituţiile statului. În rest, Klaus Iohannis nu iese convenabil în nici o discuţie, nici legată de propria agoniseală – zonă în care persistă suspiciuni consistente –, nici vizând anvergura sa, menită să-i confere justificare pentru opţiunea făcută. Însăşi desemnarea sa ca lider naţional al PNL a fost invalidată de Tribunalul Bucureşti pentru nerespectarea Statutului, rămânând în aşteptare decizia Curţii de Apel Bucureşti. Ieri, Curtea Constituţională a respins sesizarea PNL, iniţiată de Klaus Iohannis, privind OUG 45/2014, ce modifică Legea alegerilor prezidenţiale, care a fost declarată constituţională în integralitate. Toate acestea îl fac un confuz, dacă nu improvizat, candidat al dreptei. Ca impresie generală, nu rareori Klaus Iohannis pare atât de indispus, rece şi lipsit de orice scânteie, încât tot ceea ce săvârşeşte pare o corvoadă fără sens. Neafişând nici rigoarea şi profunzimea germană, dar nici locvacitatea autohtonă, pare o candidatură scoasă din joben, care ştie poate multe, are destule calităţi, dar nu ceea ce trebuie.

1 COMENTARIU

Comments are closed.