Comisia Europeană favorabilă solicitărilor Ucrainei!

1
200

Berlinul, Parisul şi Roma, prin liderii lor „greii Europei”, deplasaţi la Kiev, deunăzi, s-au pus de acord în privinţa acordării „imediate” a statutului oficial de candidată a Ucrainei, la UE. Discuţiile pe această temă, deloc noi, erau avansate într-un fel, din moment ce Ucraina era legată deja de UE, printr-un acord de asociere, intrat în vigoare în septembrie 2017, şi preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, deplasată la rândul ei, în două rânduri, la Kiev, a recunoscut, poate drept consolare, unele rezultate ale autorităţilor actuale în planul luptei contra corupţiei şi a consolidării statului de drept, deşi rămân multe alte exigenţe de materializat, în spiritul Tratatului european, cum ar fi de pildă cele privind protecţia minorităţilor, dar şi pe cele referitoare la teritoriul actual, începând cu oblasturile Lugansk şi Doneţk, ca să nu mai aducem în discuţie statutul Crimeei (unde s-a ţinut „un referendum”), cele două regiuni devenite republici populare solicitând deja alipirea la Federaţia rusă. Situaţia s-a schimbat mult în ultimele 4 luni, şi menţinerea statului-quo, viabil până la 24 februarie a.c., rămâne volatilă. Europenii sunt împărţiţi în două tabere: una care vrea pace şi alta care vrea dreptatea în urma conflictului. Oricum, astăzi preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunţat că cererile de aderare la UE ale Ucrainei şi Republicii Moldova au fost avizate pozitiv. Avizele se vor discuta la summit-ul din 23-24 iunie de liderii celor 27. În revanşă, Comisia Europeană n-a recomandat acordarea statutului de candidată UE Georgiei. Candidate mai sunt Turcia (1999) –proces îngheţat-, Macedonia de Nord (2005), Muntenegru (2010), Serbia (2012), Albania (2014). Dacă se ştia, din declaraţia comună a liderilor europeni, deplasaţi joi la Kiev, ce a fost destinat spaţiului public, nu se ştie ce s-a discutat în spatele „uşilor închise”, deşi potrivit cotidianului Die Welt, lui Volodimir Zelenski i s-ar fi cerut să se aşeze la masa negocierilor cu preşedintele rus Vladimir Putin. Emmanuel Macron punctase încă de la Constanţa: „Rusia e un stat puternic. Nu ne dorim un război cu poporul rus”. „Operaţiunea specială”, cum o numesc ruşii, în Ucraina, a dus la paroxismul confruntării militare, între două ţări vecine, înrudite în planul credinţei, o adevărată tragedie umană, la care se adaugă ceea ce se derulează în sferele economică, politică şi culturală. Se avansează multe scenarii, ceea ce înseamnă că se caută soluţii raţionale la curmarea conflictului militar. În acelaţi timp consilierul preşedintelui ucrainean, Mykhailo Podoliak a concretizat, înainte de Ramstein 3 (după numele bazei americane din Germania unde s-a ţinut prima reuniune de acest fel la 26 aprilie a.c.) noi solicitări de arme: 1000 de obuziere de calibru 155 mm, 300 de lansatoare de rachete multiple, 500 de tancuri, 1000 de drone, pe motivul că Ucraina depinde de aceste livrări pentru a putea continua lupta. După anumiţi analişti Occidentul nu va putea onora enorma cantitate de material de război cerut. Fiindcă, de pildă, dacă Ucraina vrea 500 de tancuri, Germania nu dispune decât de 250, Franţa de 200, Elveţia de 134 (de tipul Leopard 2). Neîndoielnic, solicitările ar putea sugera o anume disperare ucraineană. Firească. Pe teatrele de operaţiuni lucrurile nu arată deloc bine, şi confruntările la Sievierodoneţk continuă. La 15 şi 16 iunie la Bruxelles, SUA şi aliaţii au decis noi livrări de armament greu, într-o reuniune în format Ramstein, pentru că Ucraina consideră toate ajutoarele primite insuficiente. Ceea ce se prefaţează, prin jocurile diplomatice, este totuşi o aşezare la masa discuţiilor, între cele două părţi. Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse menţionează însă că Rusia nu va trata cu mediatori, după ce mediatorii europeni au eşuat în două rânduri, referirea fiind făcută la Minsk 1 şi Minsk 2.

1 COMENTARIU

Comments are closed.