Preşedintele Federaţiei Naţionale a Părinţilor, Iulian Cristache, susţine greva de avertisment a profesorilor

0
181
Președintele Federației Naționale a Părinților, Iulian Cristache, susține greva profesorilor, după cum a scris într-o postare pe pagina sa personală de Facebook: „Sunt 100% alături de greva sindicatelor sau a profesorilor”. Declaraţia vine după ce că două federații sindicale  din învăţământ au anunțat că, pe data de 19 ianuarie 2022, este organizată o grevă de avertisment în toate școlile din România în care sunt membri de sindicat. 

Iulian Cristache a punctat următoarele: „Lipsa de coerență la nivelul decidentilor politici, presiunea societății civile – uneori justificată -, pierderea autorității în fața părinților si elevilor, modul în care sunt arătați că nu se dezvoltă personal  –  o placă pentru unii dintre părinți -, îi determină pe cei care vor să intre în sistem să spună “pas’, pe cei care au alternative să părăsească sistemul, pe cei care se apropie de pensie, să-și dorească s-o facă mai repede”.

Săptămâna trecută, aproximativ 100 de profesori, membri în cele trei sindicate mari din Educație, au protestat în fața Guvernului. Sindicatele profesorilor au declanșat protestele de stradă la finalul anului trecut, nemulțumiți de faptul că Guvernul a amânat din nou aplicarea Legii 153/2017 prin care ar fi trebuit să primească încă de acum doi ani 16% creștere salarială. Salariile profesorilor cresc în acest an cu 4,5% – acesta fiind procentul cu care se majorează costul stadard / elev, potrivit proiectului de hotărâre de Guvern publicat în dezbatere publică de către Ministerul Educației. Cadrele didactice ar fi trebuit să primească o majorare de 16% a salariilor încă din 2020, amânată de guvernele Orban și Cîțu, iar acum și de guvernul Ciucă.

Textul integral publicat de Iulian Cristache pe pagina sa de Facebook

„SUNT 100% ALĂTURI DE GREVA SINDICATELOR SAU A PROFESORILOR.

De ce?

Este clar că aceasta profesie trebuie revalorizată, repusă pe un piedestal al statului social dar și a responsabilităților.

Dacă înainte de Revoluție profesia de cadru didactic era una dintre cele mai căutate, în zilele noastre profesia și-a pierdut din RESPECTUL și ATRACTIVITATEA de care se bucura.

Studenții actuali, care s-ar simți atrași de acestă breaslă, care simt vocație pentru meseria de dascăl, se orientează către alte meserii care le conferă alt statut social, dar și un VENIT FINANCIAR care să le asigure liniștea personală și familială.

Percepția profesorilor despre propria meserie, în afară de venitul fiscal, are ca bază și relația cu clasa politică – cei care decid, din păcate -, cu elevii și părinții, ca parte a sistemului.

Lipsa de coerență la nivelul decidentilor politici, presiunea societății civile – uneori justificată -, pierderea autorității în fața părinților si elevilor, modul în care sunt arătați că nu se dezvoltă personal – o placă pentru unii dintre părinți -, îi determină pe cei care vor să intre în sistem să spună “pas’, pe cei care au alternative să părăsească sistemul, pe cei care se apropie de pensie, să-și dorească s-o facă mai repede.

Sigur, o parte dintre cele relatate de mine chiar reprezintă o problemă reală, cauzată chiar de slaba pregătire a unora dintre profesori. Dar, oameni buni, de la un procent de 5-10%, să zicem, la a arăta că toți sunt la fel este o MARE diferență.

Repet, din păcate ies în evidență mult mai repede cazurile negative, decât cele pozitive.

Presa și toți ar trebui să scoatem in evidenta și pe acei profesori care chiar își fac treaba.

Fața de anul 1990, domnilor părinți, comportamentul copiilor noștri este unul schimbat, a devenit, pe alocuri, unul dominat, unul care copiază comportamentul familiei.

Trăim într-o societate libera, una în care în prim plan sunt cerute drepturile, nu în echilibru cu obligațiile.

Categoric că e nevoie de echilibru, categoric că e nevoie ca profesorii să-și respecte statutul de vector de imagine, formator de competențe și de caractere (așa-mi place să spun).

Categoric că avem profesori care nu ar trebui să mai rămână în sistem, dar… haideți să nu-i judecăm după ce fac cei minoritari.

Dacă nu am avea o categorie majoră de profesori dedicați, nu am avea încă copii care devin adulți responsabili, care devin medici, ingineri, cercetători etc.

Chiar dacă sprijinul major vine din partea familiei – așa cum o spun întotdeauna -, fără profesori eforturile noastre ar fi zadarnice. Întotdeauna exista un profesor care te va motiva, unul care îți va defini motivația.

Concluzionând:

Aceasta meserie nu poate fi făcută doar pe baza VOCAȚIEI. E imposibil, ținând cont de vremurile actuale. Nu mai suntem pe vremea comuniștilor, acolo totul era asigurat. Acum, fără un venit minim garantat, riști să-ți destrami familia.Să nu mă credeți naiv, că voi spune că mărirea salariilor cu 10% va aduce plusvaloarea necesară. Nu, clar NU!

Dar, daca mergem doar pe acest pricipiu, nu facem altceva decât să distrugem și ce a mai rămas bun.Asta s-a întâmplat în ultimii 30 de ani, cu acest sistem. A devenit Cenușăreasa. Profesorii trebuie să-și facă meseria indiferent de venit? E corect?Câți dintre noi și-ar face-o?”