Situaţia din sistemul sanitar, cu salarii mici pentru medicii debutanţi şi deloc mulţumitoare pentru cei experimentaţi, la care se adaugă ofertele tot mai atractive venite de la clinicile din străinătate, a făcut ca mii de doctori români să părăsească ţara în ultimii ani. Şi în Dolj acest exod al profesioniştilor din Sănătatea îşi face simţit efectul: în tot judeţul 2.007 medici ar trebui să aibă în grijă o populaţie de 660.544, ceea ce înseamnă că, teoretic, fiecărui doctor doljean îi revin 329 de persoane.
După calculele reprezentanţilor Colegiului Medicilor, în 27 de judeţe existau unităţi sanitare care funcţionau fără a fi acoperite din punct de vedere al personalului medical. Nu face excepţie nici Doljul din această ecuaţie. Printre secţiile care ar mai avea nevoie de medici se regăsesc cele de neurochirurgie, oncologie, chirurgie vasculară sau cardiologie. În schimb, au nevoie de personal auxiliar şi asistenţi medicali secţiile de Anestezie Terapie Intensivă, Compartimentul de Arşi – unde, în mod obişnuit, normarea ar trebui să fie de un asistent la trei paturi – dar şi chirurgia.
Dacă în 2009 plecau peste hotare 60 de doctori din Dolj, în 2010 numărul acestora ajungea la 70, iar în 2011 emigrau 85 de cadre medicale, în 2012, 113 medici doljeni şi-au căutat de lucru în diferite colţuri ale Europei, iar anul trecut nu mai puţin de 163.
Statul român a pierdut medici de 600 de milioane de euro
În ceea ce priveşte motivele emigrării cadrelor medicale, studiile arată că migraţia din România a fost declanşată odată cu aderarea la Uniunea Europeană şi debutul crizei economice. Până la sfârşitul anului 2009, această situaţie a început să aibă un impact puternic asupra forţei de muncă din sectorul sanitar, a numărului de angajaţi şi salarizării, iar aceste transformări au determinat emigrarea personalului din domeniul sănătăţii. Din 2007 până în prezent, peste 14.000 de medici şi 50.000 de asistenţi medicali au părăsit sistemul sanitar românesc pentru a profesa în spitalele din străinătate. Aproximativ 3% dintre doctorii români şi 5-10% dintre asistente emigrează în fiecare an, iar cele mai frecvente destinaţii sunt Italia, Franţa, Spania, Marea Britanie şi ţările din nordul Europei. În plus, statul român a pierdut şi foarte mulţi bani. Pentru formarea unui medic timp de şase ani, statul cheltuieşte aproximativ 30.000 de lei, iar pentru specializarea acestuia, încă 21.000 de lei, în total aproximativ 51.000 de lei în total. Şi mai îngrijorător este însă faptul că, anul trecut, s-a coborât sub pragul critic de 40.000 de medici cu liberă practică.
România a oferit în ultimii 10 ani medici și cadre medicale în valoare de 600 de milioane de euro. Aşa se face că sunt zone în țară total neacoperite din punctul de vedere a existenței medicului. Iar în spațiul rural sunt cele mai mari probleme în ceea ce privește lipsa personalului sanitar. Şcolile de medicină din România scot aproximativ 3.000-3.500 de absolvenți pe an și anual pleacă din țară aproape 3.000.
Alarmantă este situaţia din spitale, unde există un deficit major de medici, în cazul unor specialităţi importante precum ATI, chirurgie toracică sau cardiovasculară, radioterapie sau geriatrie.
2,5 medici la mia de locuitori
În Uniunea Europeană, numărul doctorilor la mia de locuitori varia, în 2012, de la 6,2 doctori în Grecia, 4,9 în Austria şi 4,4 în Lituania, la 2,5 în România şi Slovenia şi 2,2 în Polonia, după cum arată un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi al Comisiei Europene. În ceea ce priveşte asistentele, media europeană este de opt la 1.000 de locuitori, conform datelor din 2012. În Danemarca, sunt 15,4 asistente la mia de locuitori, în Finlanda – 14,1, iar în Irlanda – 12,6. România se situează şi la acest capitol printre codaşe cu 5,8 asistente la 1.000 de locuitori.
Cele mai multe consultaţii anuale raportat la numărul de locuitori se înregistrează în Ungaria, Slovacia, Cehia şi Germania, România aflându-se pe locul 19 în UE.
În România se înregistrează cele mai mici cheltuieli pe cap de locuitor pentru sănătate, în timp ce numărul investigaţiilor RMN şi CT, precum şi al mamografiilor, este cel mai mic din UE, potrivit unui raport al OECD şi al Comisiei Europene.
