Mitingul n-a fost legal, dar nu contează!

1
48

Oricum am răsuci discuţia, despre „mitingul diasporei”, din noapte zilei de vineri spre sâmbătă, nu ajungem la niciun consens, fie el cât de firav, într-atât sunt de ireconciliabile taberele. Într-un fel suntem la fel de dezbinaţi, din păcate, ca şi în vara anului 2012, atunci pe motivul referendumului de demitere a ex-preşedintelui Traian Băsescu, acum pe derularea şi conţinutul protestelor din Piaţa Victoriei. Ca şi în vara lui 2012, presa europeană este defavorabilă, în bună măsură actualei majorităţi guvernamentale şi excepţiile sunt puţine. Cum orice raţionament, cât de cât coerent şi riguros, are nevoie de premize indubitabile, acestea sunt scoase premeditat din discuţie, deşi ştim bine că „organizatorii mitingului diasporei” s-au retras, şi în aceste circumstanţe nu se mai poate vorbi de o adunare publică legală, branşată deplin prevederilor Legii nr. 60/1991 intitulată Legea adunărilor publice. Care are exigenţele ei imperative. Dacă putem accepta organizarea unor proteste de amploare, lipsite de aprobările prevăzute de lege, ca fiind „legitimă”, fireşte că discuţia devine lipsită de sens sau oricum amputată. Dar din moment ce obscenitatea cea mai vulgară cu putinţă a fost ridicată la rang de opinie publică şi sloganul „place”, îmbrăţişat fiind şi de intelectuali veritabili, care resimţeau probabil nevoie unei cure de vulgaritate, ce se mai poate face? Acum ne aflăm în faza „plângerilor penale” – cât mai numeroase – din partea protestatarilor molestaţi, prin actele agresive ale jandarmilor. Cu alte cuvinte, statul de drept nu a fost respectat, în condiţiile unei adunări desfăşurate… în afara legii. Sună interesant. Nu vrem să justificăm unele excese ale jandarmilor, dar orice discuţie trebuie plasată în „sosul” confruntării tensionate, cu manifestări anarhice din partea unor grupuri rebele, ce au acţionat la adăpostul manifestanţilor paşnici. Manifestaţia împotriva Guvernului în noaptea de 10 spre 11 august a.c. a fost îndelung preparată pe reţelele de socializare. Ceea ce jandarmii ştiau şi au anunţat în conferinţa de presă premergătoare evenimentelor. Dar asta nu era suficient. Horaţiu Pepine, de de Deutsche Welle, un jurnalist cerebral şi cu respect pentru ceea ce scrie, opinează că „pentru ca violenţa să se producă este nevoie, în prealabil, ca toţi cei predispuşi să întâlnească alţi oameni predispuşi în a le confirma înclinaţiile, si astfel, împreună, să se radicalizeze”. Să nu credem cumva că evenimentele descumpănitoare din noaptea de 10 spre 11 august a.c. sunt fără precedent în ţările, poftim, membre ale Uniunii Europene. Şi peste tot reproşurile adresate forţelor de ordine sunt identice, nelipsind sistematic sintagma „intervenţie disproporţionată”. Mitingul diasporei s-a baza excesiv, dacă nu şi exclusiv, pe mobilizarea făcută pe reţelele de socializare, cultivată prin convingerea unei „omogenităţi morale”, cum citează un studiu interesant, acelaşi Horaţiu Pepine, al celor prezenţi în Piaţa Victoriei. Or, majoritatea participanţilor au asistat pasivi la evenimente, dezavuând sincer violenţele. Ar mai fi o temă de reflectat: stigmatizarea, aproape stânjenitoare a jandarmilor, structura a statului de drept, care au acţionat cu fermitate, dar şi „peste”, anticipând ceea ce îi aştepta, în conformitatea cu prevederile Legii privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Şi deşi am mai spus-o merită repetat: este o lege dură cu prevederi care din păcate au fost şi rămân desconsiderate. Ultragierea jandarmilor constituie o altă discuţie. A fost o iluzie periculoasă ideea că Palatul Victoria – sediul Guvernului – poate fi ocupat, deşi are simbolistica sa în orice ţară civilizată din lume.

1 COMENTARIU

  1. Acelasi pupin,,urist comunist care nu-si schimba naravul ci doar varsta.
    Pacat , tovarase Cantar, in toti acesti ani trecuti de la Revolutie, puteai sa mai inveti ceva despre democratie , daca nu,macar sa taci din gura…

Comments are closed.