Escalada verbală între Haga şi Ankara a continuat. Recep Tayyip Erdogan a evocat cu asprime, marţi, rolul Olandei în genocidul de la Srebrenica, de pe Valea Drinei, din 12 iulie 1995, atribuit forţelor sârbe din Bosnia, aflate sub comanda generalului Mladici. 8.000 de musulmani, adulţi şi copii, au fost masacraţi, într-o enclavă, aflată sub protecţia „căştilor albastre olandeze” şi Recep Tayyip Erdogan afirmă acum că „Olanda nu poate da lecţii de civilizaţie, fiindcă istoria sa este sumbră”. A fost cel mai teribil masacru petrecut în Europa, după cel de-al doilea război mondial. A intervenit imediat premierul olandez Mark Rutte, calificând afirmaţiile drept „o falsificare greţoasă a istoriei” şi realmente inacceptabile. Povestea evenimentelor de la Srebrenica este dramatică. Şi ceea ce s-a petrecut acum 22 de ani, precipitând sfârşitul războiului şi semnarea acordului de la Dayton, care a permis bosniacilor statutul de victime şi obţinerea dreptului de creare a Federaţiei Bosnia-Herţegovina, entitate distinctă de Republica Srpksa, este cunoscută. Srebrenica a devenit simbolul atrocităţilor comise în timpul conflictului inter-etnic care a făcut ravagii în ex-Iugoslavia în deceniul 1990. Amintirile persistă. Nu este aici locul să insistăm asupra atitudinilor complexe şi veşnic schimbătoare ale politicienilor americani şi europeni vizavi de criza iugoslavă. Trupele de menţinere a păcii din Bosnia trebuia, teoretic, să protejeze zonele locuite de musulmani. Serbia a întors pagina de istorie, dornică să acceadă în UE şi dezideratul va fi atins. A prezentat chiar scuze pentru masacru. „Îngenunchez şi cer sârbilor să prezinte scuze pentru crimele comise la Srebrenica”, declara preşedintele Tomislav Nikolici, în iunie 2012. Un proiect de rezoluţie depus de Regatul Unit, la ONU, ce propunea recunoaşterea „genocidului comis la Srebrenica” a fost respins de Rusia în virtutea dreptului său de veto. Admirat în Serbia, Vladimir Putin a devenit aliatul cel mai apropiat al Belgradului. Încât, ambasadorul rus la ONU, Vitali Ciurkin, stins din viaţă recent, în timp ce era la post, spunea că textul era agresiv, deloc constructiv şi motivat politic. Prin vocea ambasadorului său la ONU, Franţa a regretat profund opoziţia Rusiei la adoptarea unei rezoluţii care venea în memoria victimelor genocidului de la Srebrenica. Într-un joc al declaraţiilor, deplin nuanţate, premierul Alexander Vucici, european convins, a spus că Serbia este capabilă să recunoască, fără rezerve, că indivizi au comis crime, dar a refuzat să pronunţe cuvânt „genocid”, validat de Curtea Internaţional de Justiţie (CIJ) şi Tribunalul Penal Internaţional. Deschizând „rana Srebrenica” – unde echipa olandeză de menţinere a păcii a asistat neputincioasă la executarea civililor de trupele sârbe conduse de generalul Mladici, în procesul de epurare etnică, cum s-a spus, Recep Tayyip Erdogan readuce în actualitate o temă extrem de delicată, de care nu poate fi bănuit că nu are habar. Luni seara. Turcia a anunţat suspendarea întâlnirilor la nivel ministerial cu Olanda şi refuzul revenirii la post a actualului ambasador olandez, actualmente aflat în ţara sa. Criza cu Turcia, unde Haga este primul investitor străin, a intervenit în ajunul alegerilor legislative, când partidul islamofob, condus de Geert Wilders, era dat al doilea în sondaje. La Belgrad, afirmaţiile lui Recep Tayyip Erdogan pot reverbera.
