Acum 160 de ani / Trupe austriece de ocupaţie au fost izgonite din Craiova

În februarie-martie 1855, Craiova a trecut prin puternice frământări sociale, soldate cu morţi şi răniţi. ­Garnizoana austriacă, staţionată în Bănie, a fost nevoită să se retragă definitiv. Domnitor al Ţării Româneşti era, la vremea respectivă, Barbu Ştirbei, care după numai un an de la evenimentele de la Craiova, este nevoit să lase tronul ţării. Personaj controversat al acelei perioade, lui Barbu Ştirbei i se recunosc meritele mai târziu, iar în 1912 i se ridică o statuie în Craiova.

În iunie 1849, pe tronul Ţării Româneşti urcă  Barbu Ştirbei. Are de făcut faţă, printre altele, întreţinerii armatelor de ocupaţie ruso-turce. După doi ani, timp în care ţara se înglodase în datorii, reuşete să obţină retragerea forţelor de ocupaţie. Liniştea nu durează prea mult, deoarece, în octombrie 1853, ţara întră din nou sub ocupaţie rusească, iar Barbu Ştirbei este nevoi să abandoneze tronul şi pleacă la Viena, împreună cu domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. După un an, amândoi sunt reinstalaţi pe tronurile celor două Principate, de data aceasta sub protectorat austriac. Este ceea ce li se reproşează în principal. Astfel, trupele austrice se instalează în Ţara Românească, una dintre garnizoane fiind dispusă la Craiova. Resentimentele oltenilor erau foarte mari, aceştia neputînd uita anii precedenţi ai altei ocupaţii. În februarie  – martie 1855, situaţia scapă de sub control. În urma uciderii unui meşteşugar de către soldaţii austrieci, peste 500 de craioveni ies în stradă şi protestează. În urma ripostei armatei de ocupaţie, câţiva craioveni sunt omorîţi iar alţii răniţii. A doua zi, protestatarii se strâng din nou, de această dată în număr de câteva mii. Au loc, din nou, confruntări între cele două tabere, 20 de austrieci fiind prinşi şi spânzuraţi. Armata austriacă acuza armata română de evenimente, deorece pe ascuns ar fi revenit în Craiova col. Nicolae Pleşoianu, cel care ar fi condus rebeliunea. Evenimentele au rămas neelucidate, dar este cert că acestea au condus la retragerea austriecilor din Craiova.

Barbu Ştirbei – reconsiderat

Barbu Ştirbei a rămas, mulţi ani, un domnitor controversat. Născut la Craiova, în 1795, era fiul lui Dimitrie Bibescu şi al Ecaterinei Văcărescu, frate al domnitorului Gheorghe Bibescu, a fost adoptat de bunicul său Barbu Ştirbei. Pe lângă mai multe decizii bune – ridicarea Teatrului Naţional din Bucureşti, reechilibrarea bugetului, prin scăderea datoriei cu două treimi – a luat şi unele care au trezit resentimentele populaţiei. Venit cu sprijin austriac pe tronul Ţării Româneşti, a fost nevoit să accepte ocupaţia străină şi refuzul de a permite reîntoarcerea în ţară a emigranţilor, participanţi la evenimentele din 1848. În 1856, după războiul Crimeii, părăşte din nou ţara, de această dată definitiv, şi se stabileşte la Nisa, unde moare în 1869. În 2012, este reconsiderat, iar la Craiova, în curtea Bisericii Sf. Treime, i s-a ridicat o statuie. Conform documentelor deţinute de Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Dolj, inaugurarea s-a făcut cu mare fast. „Astăzi mă cuprinde o adîncă emoţia şi firească bucurie cînd în numele preaiubitului meu unchiu, pot presida, în oraşul vechilor Bani, ridicarea statuii lui Barbu Ştirbei, ultimul Domn al Ţerii de dincoace de Milcov”, rostește, printre altele, Principele Ferdinand, la dezvelirea monumentului. Nicolae Iorga rostea în aula Academiei române un discurs de preţuire al domnitorului, iar primarul de atunci al Craiovei, Nicolae Guran, spunea „Pe acest pământ, în faţa acestui templu, în preajma acelui dispensariu, unde mii de oameni îşi găsesc locul, şi a acelui lăcaş de binefaceri, toate ale Ştirbeilor, se înalţă, acum şi ne domină monumentul ridicat neuitatului Barbu Ştirbei, cel mai mare domnitor al Ţerii-Româneşti  din veacul al XIX-lea, în întreitul său ipostas de Romîn, Oltean şi Craiovean”. Atunci, i s-a cinstit memoria, dar în urma sa a rămas controversa ocupaţiei austrice din 1855.