Până la urmă, prin baricadarea în nervozităţi exacerbate, s-a ajuns între Haga şi Ankara la un dialog al surzilor, în care nu se mai aud nici alte recomandări de detensionare venite din partea oficialilor NATO, Departamentului de stat al SUA sau şefei diplomaţiei europene, Federica Mogherini. Şi s-a ajuns deja cam departe. Ankara, după anularea mai multor mitinguri pro-Erdogan în Olanda, Germania, Elveţia, Austria, circumscrise campaniei electorale premergătoare referendumului de modificare a Constituţiei de la mijlocul lunii aprilie a.c., anunţă acum nu doar cu măsuri de retorsiune, dar şi sesizarea CEDO, adăugând că examinează toate măsurile diplomatice posibile. Vicepremierul turc Numan Kurtulmus, a anunţat suspendarea relaţiilor la nivel înalt cu Olanda, şi mai mult, pe căi diplomatice s-a făcut cunoscut refuzul reîntoarcerii la Ankara a ambasadorului olandez Kees Cornelis van Rij, momentan în concediu, până ce condiţiile puse „nu sunt respectate”. Ankara, membru NATO, dar şi un partener strategic al UE, cu precădere în gestionarea afluxului de imigranţi spre Europa, reexaminează, a spus ministrul afacerilor europene Celik Omer, pactul de anul trecut. Insultele proferate în ultimele zile de preşedintele Recep Tayyip Erdogan, la adresa europenilor, în frunte cu Angela Merkel, acuzată prin diatribe ilogice de „susţinerea terorismului”, au accentuat o fractură între Ankara şi UE. În aceeaşi notă, preşedintele turc a reproşat Olandei masacrul a mii de mulsulmani la Srebrenica, în 1995, adică o lipsă de moralitate fără margini. S-a ajuns, cum spuneam, departe. Olanda are la rândul său propriile îngrijorări, astăzi desfăşurându-se alegerile legislative, chemaţi la urne fiind 13 milioane de alegători. Cu miză imensă. Luni 13 martie a.c. a avut loc unica dezbatere televizată în care Mark Rutte (Partidul Liberal Democrat – 16%) şi Geert Wilders (Partidul Libertăţii – 13%) s-au aflat faţă în faţă. Sistemul electoral proporţional, din Olanda, permite ca fiecare formaţiune politică să obţină un număr de locuri corespunzător scorului: 60.000 de voturi pentru un loc, din cele 150 ale Camerei inferioare. Cum nici unul dintre partide, chiar cel condus de actualul premier liberal, Mark Rutte, cu bune rezultate economice, nu va reuşi să facă „abstracţie” de… Geert Wilders, populistul care solicită interzicerea Coranului, închiderea moscheelor şi a frontierelor pentru resortisanţii musulmani, dar şi ieşirea din UE şi zona euro, neliniştea e deplină. Pentru a se ajunge la o majoritate simplă de 76 de portofolii, trebuie să se atingă, cumulat, un prag de 30-35%. Nu uşor de realizat. Luni seara, Mark Rutte a spus opoziţiei PVV că doreşte ca Olanda să fie prima ţară care pune capăt populismului nefast. A trimis un semnal pentru Frontul Naţional şi AfD-ul din Germania. Sloganul anti-imigraţionist al liderului extremei-drepte, Geert Wilders, a condus guvernul olandez la anularea reuniunilor comunităţii turce, la care îşi anunţaseră prezenţa lideri AKP, de care profită acum Recep Tayyip Erdogan. Este clar că europenii nu se vor lăsa injuriaţi, la o manieră intolerabilă, la nesfârşit, de Recep Tayyip Erdogan. Căruia, categoric, nu îi vor trece cu vederea derapajele retorice. I se va răspunde, ferm şi inteligent, deşi a reuşit admirabile reforme de-a lungul anilor 2000, în cadrul sistemului parlamentar, pe care îl doreşte acum transformat în regim prezidenţial, adică o apropiere de un model dictatorial oriental.
