Ciupercenii Noi, comuna care se vrea destinaţie turistică!

0
9430

Aflat la al patrulea mandat de primar, Gheorghe Mungiu rămâne seducător, când povesteşte domol câte ceva despre comuna sa, Ciupercenii Noi, una din marile comunităţi doljene. Caută cu discreţie să evite meritele personale de-a lungul anilor din urmă, dar iscodit cu răbdare, spune lucrurilor pe nume. Multora dintre ele. Care au efect terapeutic şi răcoritor. Figură luminoasă, zâmbeşte la intervale de timp, dând de înţeles că nu se va spovedi până la capăt, fie şi din modestie, fie şi din alte motive nedesluşite, fiindcă „gura lumii e slobodă”. Nu se complace în familiaritate, tutuială, chiar dacă îşi cunoaşte convorbitorul. Oricum are ce spune. Între atâtea şi atâtea tefere localităţi doljene, avantajate de poziţia lor geografică, Ciupercenii Noi, în buza Dunării, pare o comună ruptă din rai, deşi nimeni nu ştie cum arată raiul, prin fabulosul cadru natural ce o flanchează. De când se ştiu oamenii locului au făcut agricultură şi s-au îndeletnicit cu pescuitul, ca nimeni alţii. Au mai rămas câteva echipe de pescari, nu multe, dar tradiţia se păstrează şi ciorba pescărească, cum se prepară aici, din reţetele locului, cu ingredientele de ei ştiute, n-are egal. De la această margine a lucrurilor au plecat multe din proiectele primarului „Gică” Mungiu, care vrea să adauge comunei şi o vocaţie turistică. Şi câteva din numeroasele proiecte aflate în derulare (sunt vreo 15 la număr) tocmai acest lucru îl vizează. Iată numai câteva titluri de proiecte: „Căsuţe cu poveşti pescăreşti pe malul Dunării” (valoare 1.323.119,28 lei – 275.649 euro); „La gura Dunării – activităţi de agrement cu specific pescăresc” (valoare 922.899,43 lei – 192.270,71 euro); „Pescuit eco-sustenabil pentru comunităţi active şi responsabile (P.E.S.C.A.R.) „Danubius” 2020” (valoare 553.306,07 lei – 115.272,09 euro); „Ponton cu două dormitoare şi o ambarcaţiune” (valoare 400.000 euro). Şi asta nu e totul. Multe au fost bălţile naturale –adevărate rezervaţii ornitologice- unele au secat în anii din urmă din cauza secetei. Ca şi amenajarea piscicolă Arceru (suprafaţa – 485 ha) protejată cu dig, distrus de inundaţiile din 2006. Colonii de raţe şi gâşte sălbatice, dar mai ales cormorani, îşi mai caută vadul. De la un an la altul, Ciupercenii Noi şi-a adăugat noi şi noi obiective edilitar-gospodăreşti, s-a premenit dacă putem spune aşa, dar „emanciparea” (racordarea la spiritul european, păstrându-se reperele tradiţiei locale) încă nu s-a terminat, fiindcă sunt în curs de materializare alte importante proiecte: Piaţa agroalimentară (valoare 3.523.518,90 lei – 734.066,43 euro); Extinderea şcolii gimnaziale „Nicolae Caraş” (valoare 6.053.064,90 lei – 1.261.055,18 euro); Centrul de conservare tradiţii de pescuit (valoare 604.038,13 lei); Asfaltări de străzi pe o lungime de 10 km (valoare 15.832.069 lei); Construirea în satul Smârdan a unei piste pentru biciclete şi alte vehicule electrice uşoare (valoare 281.916,87 euro); Achiziţioanarea materiale de protecţie pentru unitatea de învăţământ din comună (valoare 367.222,69 lei). Va continua canalizarea acolo unde nu este executată, se va extinde dispensarul uman ş.a.m.d.. Nu voi afirma acum că la Ciupercenii Noi se trăieşte astăzi împărăteşte şi altă dată se trăia prost. Se munceşte mult e adevărat, pe arşiţă, pe ploaie, atunci când vine la timp, dar oamenii gospodari o scot la capăt. Gheorghe Mungiu nu vrea să lase doar drumuri pietruite şi asfaltate în urma sa. Vrea, cum spunea, fiindcă simte că se poate, să confere comunei şi o vocaţie turistică. Are de partea sa majoritatea consilierilor locali, simte şi el că prinde această opţiune, semn al unei virtuozităţi în gândire. Copleşit uneori de oboseală, disperare sau melancolie, „Gică” Mungiu legitimează primarul destoinic în slujba comunităţii, dotat cu o mentalitate, un stil, o aromă de bun ales local. Şi dacă a prins patru mandate de primar, punem pariu că îl prinde şi pe al cincilea. Fiindcă va avea ce spune oamenilor, la vremea potrivită, deşi vorba este umbra faptei.