Stelian Tănase și-a lansat cel mai recent roman și la Craiova

0
106
„Marele incendiator. Cronica unui fapt divers” este cel de-al zecelea roman și al 27-lea volum pe care scriitorul, dar și mai cunoscutul om de televiziune, Stelian Tănase, și-a pus semnătura. Găzduit, vinerea trecută, în somptuoasa Sală a Oglinzilor, de la Muzeul de Artă, evenimentul editorial a fost și un minunat prilej de a-l cunoaște și altfel pe politologul plin de ironie, deseori caustic, Stelian Tănase, cel care nu s-a sfiit să deschidă o ușă, interzisă de obicei, invitându-și cititorii în universul unui scriitor care „tace și scrie”.
Provocat de scriitorii craioveni, Carmen Făgețeanu și Mihai Firică, Stelian Tănase a povestit cu franchețe cum o tragedie personală, care poate fi încadrată ca fapt divers, i-a marcat existența într-atât încât a transformat-o într-un subiect de carte. „Marele incendiator este cartea unei traume. Împrejurarea care a născut acest proiect: un cățel Lăbuș, pe care eu l-am luat de pe stradă pentru a nu fi otrăvit, din scara unui bloc, acolo unde locatarii obișnuiau să otrăvească pisicile și câinii. Am intrat la doamna Galaction, care avea 96 de ani și era și ea iubitoare de animale, la care dusesem câinele, pentru că la mine era șantier. M-am dus într-o vizită și am uitat poarta deschisă, iar câinele a ieșit. În două minute, a fost lovit de o mașină. Eu am văzut această scenă de la mine din curte. L-am îngropat, dar această experiență a fost devastatoare pentru mine”, și-a surprins audiența Stelian Tănase.

Un thriller, un roman-frescă
Autorul a mărturisit că a început să scrie această carte doar pentru a se vindeca, „pentru a scoate la suprafață totul, altfel te devastează, te distruge”. Romanul a fost scris în decurs de 15 ani, fiind terminat abia în anul 2016. Câțiva ani, a stat și la sertar, acolo unde autorul l-a lăsat intenționat pentru a testa dacă este publicabil sau nu. A mers apoi cu el la două edituri foarte mari, dintre care una este Editura Humanitas, dar a fost respins, pe motiv că o asemenea de poveste „nu s-ar vinde”. În cele din urmă, romanul a văzut lumina tiparului la Editura Corint. „Povestea este una plină de suspans, este un thriller, cu toate ingredientele romanului polițist. Dar ținta mea a fost alta, să fac o fotografie a acestei lumi, pe care eu o vedeam ca foarte neagră, atunci când scriam romanul. Este cartea unei furii, pentru că am avut o furie demențială împotrivă lumii românești. Asistasem la acea isterie în București, când orașul înnebunise din cauza câinilor. Ne uram unii pe alții, am găsit un câine pe trotuar cu burta spartă, umflat, ucis de un vecin. Eram înfuriat pe lipsa de umanitate și pe lipsa de înțelegere a oamenilor. Romanul este și o mare poveste de iubire. Am încercat să văd dacă este posibilă iubirea într-o lume ostilă, rea, resentimentară, toxică. Răspunsul meu este nu”, a prefigurat autorul câteva din interpretările ce pot fi date romanului său, care sfârșește, în cele din urmă, prin a fi o adevărată frescă a Bucureștilor din anii 2000.

„Acesta este testul: ce ai citit să poți să spui altora”
Stelian Tănase și-a expus, didactic, și „rețeta” după care își scrie literatura. Ceea ce-l definește, potrivit mărturisirilor sale, este povestirea, redată în cel mai pur stil clasic. „Ce trebuie să facă un scriitor – și eu încerc asta – este să spună o poveste bună. Și eu sper că vă ofer o poveste atât de bună încât să nu lăsați cartea din mână. Treaba unui scriitor este să dea o poveste bună, cu cap și coadă. Nu să scrie poeme în proză și merg la Nobel, după aceea”. În concepția lui Stelian Tănase, romanul este o poveste, care începe la pagina întâi și se termină la ultima pagină, are un început, personaje, conflict și deznodământ. „Nu-mi place genul de proză care nu are subiect, personaje, scene. Se poate scrie în orice formulă literatură bună, dar opțiunea mea este de a spune o poveste, cu cap și coadă. Orice cititor să o poată înțelege și să o poată povesti altora. Acesta este testul: ce ai citit să poți să spui altora. Pentru mine e foarte important să am cititori și să mă fac înțeles și să primesc apoi feedback de la cititori”, și-a dezvăluit crezul artistic autorul de ficțiune, Stelian Tănase.

Despre relația scriitorilor cu cititorii
În opinia lui Stelian Tănase, scriitori români au pierdut, începând cu anii 80, simpatia cititorului român și trebuie să facă mari eforturi pentru a o recăpăta. „Când a venit Revoluția, cititorii au constatat că acei scriitori pe care îi iubeau cel mai tare și despre care credeau că spun adevărul mai mult decât alții, mințeau copios. Și s-au îndepărtat de literatura română. Acum, în anul 2019, scriitorii români trebuie să facă un efort să recapete încrederea cititorului. Este rostul meu aici”. Lansările la care participă, deplasându-se în multe locuri prin țară, din acest motiv, un bun prilej de a-și apropia cititorii. „De trei ani umblu prin țară, mă întâlnesc cu cititorii, tocmai pentru că doresc să fiu pipăit, văzut, comentat, perceput ca un om real, pentru că altfel apare ruptura între scriitorul român și cititorul român. Acest lucru nu trebuie să se întâmplă. Mi-ar fi foarte drag să vă apropiați cartea, să nu treceți pe lângă vitrina librăriei indiferenți și nu numai doar să o citiți, să o expediți și să o lăsați la pagina 100. Să o internalizați, pentru că acolo sunt tragediile dumneavoastră și ale mele”, și-a îndemnat Stelian Tănase cititorii la lectură.

”Stau toată ziua, tac și scriu”
Întâlnirea cu Stelian Tănase a fost și un bun prilej de reflectare la existența scriitoricească. Pornind de la relația cu animalele, apoi cea specială cu literatura, cunoscutul om de televiziune s-a lăsat cunoscut și în intimitatea universului său cotidian, acolo unde are parte și de dezamăgiri, în relația cu editurile, dar și de singurătate. „În ciuda aparențelor, nu vorbesc mult sau chiar deloc. Stau toată ziua singur acasă, am o nevastă care pleacă dimineața și vine seara, și atunci stau singur în casă toată ziua, că nu am înnebunit să vorbesc cu pereții. Am două pisicuțe și un cățel, ei sunt partenerii mei, dar cu ei trebuie să vorbesc singur pentru că ei nu îmi răspund”. Cu o delicatețe înduioșătoare, tipică volumelor de povestiri pentru copii, Stelian Tănase a povestit cum s-a legat prietenia sa cu două pisicuțe, Uța și Muțu, dar și cum l-a pierdut pe un alt câine al său, pe Jimmy, un ciobănesc german care a fost răpus de cancer. „Acesta este universul meu și nimic altceva. Stau toată ziua, tac și scriu”, a mărturisit, cu o sinceritate dezarmantă, Stelian Tănase.
După această carte, autorul a anunțat că va publica un volum de amintiri, care se va intitula ”Sunt un copil al războiului rece”, la care scrie acum.