Croaţia, o ţară ranforsată de fotbal!

0
287

Ieri, membrii guvernului de la Zagreb, condus de premierul de centru-dreapta, Andrej Plenkovici, au venit la şedinţa de consiliu purtând tricourile echipei naţionale de fotbal, care, mâine seară, la Moscova, pe „Lujniki”, dispută, în compania Franţei, marea finală a CM 2018. Evenimentul este istoric, iar la Zagreb, Split, Rijeka şi alte mari oraşe, nebunia fanilor depăşeşte orice imaginaţie. La 20 de ani, de la semifinala de la 8 iulie 1988, dintre Franţa şi Croaţia, câştigată de francezi (2-1), cele două reprezentative se reîntâlnesc, de data aceasta, cum spuneam, în finala competiţiei. „Vatreni” („strălucitorii”) au avut un parcurs destul de complicat, în optimile de finală (Danemarca), în sferturile de finală (Rusia), şi semifinală (Anglia), cu prelungiri de fiecare dată, fiind obligaţi la un efort suplimentar de 90 de minute de joc, comparativ cu „Albaştrii”. Ţară mică, din Balcani (4,2 milioane locuitori), Croaţia a făcut din fotbal o religie fundamentalistă, în adevăratul sens al termenului, expresia unui naţionalism exacerbat, a cărui vitrină este Dinamo Zagreb. La 13 mai 1990, pe marele stadion Maksimir, la partida Dinamo Zagreb – Steaua Roşie, suporterii celor două echipe s-au luat la bătaie (130 de răniţi) şi tânărul căpitan al echipei din Zagreb, Zvonimir Boban, transformat ulterior în erou naţional, a agresat un poliţist bosniac, care a tras câteva focuri de armă în aer, cu arma din dotare. Această încăierare memorabilă s-a prelungit câteva luni mai târziu, pe câmpul de luptă. În faţa tribunei de vest a stadionului Maksimir, pe o placă comemorativă, se poate citi: Aici suporterii clubului care au început războiul contra Serbiei – 13 mai 1990”. „Bad Blue Boys” (BBB) de la Dinamo s-au înrolat în masă, în tânăra armată croată, pentru „războiul patriotic”. De partea cealaltă, fanii lui Steaua Roşie „Delje”, conduşi de Zeljko „Arkan” Raznadovic – asasinat în 2000 – s-au angajat în miliţiile paramilitare. Şi a urmat ceea ce se cunoaşte prin complicaţiile internaţionale. Interesant: în 1991, Steaua Roşie („Crvena Zvezda”) câştiga CCE, în faţa lui Ol. Marseille, cu muntenegreanul Dejan Savicevic, croatul Robert Prosineski şi sârbul Sinişa Mihailovici, în componenţă. Croaţia, în plan fotbalistic, a produs mereu, de-a lungul timpului, jucători de mare calitate (Suker, Boban, Boksici), până la generaţia lui Luka Modric, Ivan Rakitic, Dejan Lovren, Ivan Perisic, Sime Vîrsalijko, Andrei Kramarici, Mario Mandzukici şi ceilalţi. Luka Modric chiar aspiră la „Balonul de aur”, în cazul câştigării finalei de mâine seară. Fiindcă echipa Croaţiei este un adevărat commando, cu mental de oţel, destul de talentată şi animată de un naţionalism de-a dreptul inimitabil. Dacă Nicolas Kalinic, atacantul lui AC Milan, a fost trimis acasă pentru refuzul de a intra în teren, pe parcursul partidei cu Nigeria, Ognan Vukojevic, din stafful tehnic, a fost exclus din delegaţie, după ce a dedicat Ucrainei victoria Croaţiei, cea din partida cu Rusia, într-o înregistrare video. „Această victorie este pentru Dinamo Kiev şi Ucraina”. Fundaşul central al echipei Domagoj Vida, ex-Dinamo Kiev, la rândul său a scris „Gloriei Ucrainei” şi UEFA – condusă de slovenul Alexander Ceferin – i-a dat avertisment şi o amendă de 12.800 euro. Organizatorii nu au făcut scandal. Şi, de altfel, ieri, preşedintele FIFA, Gianni Infantino, într-o conferinţă de presă, a mulţumit guvernului şi lui Vladimir Putin, pentru buna organizare. Ar mai fi de spus câteva lucruri: în Liga 1, din Franţa, nu se vorbeşte limba croată şi doar Daniel Subasic rămâne singurul resortisant croat, înrolat la AS Monaco. După ce, în timp, Iosip Skoblar, Zoran şi Zlatko Vujovic, Alen Boksic, Alioşa Asanovic, Zoran Vulic, Dado Prso şi atâţia alţii s-au regăsit în campionatul francez. Doar doi jucători din campionatul intern, Dominic Livakovic (Dinamo Zabreg) şi Filip Bradaric (HNK Rijeka) fac parte din lotul deplasat în Rusia. Fotbalul intern are probleme mari de corupţie şi, inclusiv, jucătorul emblematic al naţionalei, Luka Modric, este prins în afacerea sulfuroasă, în urma căreia Zdravko Mamic, conducătorul lui Dinamo Zagreb, a fost condamnat la începutul lunii trecute la 6 ani şi 6 luni de închisoare pentru deturnarea a 15 milioane de euro. Neîndoielnic, fotbalul a forjat identitatea croată. După Franjo Tudjman, ex-preşedinte (1990-1999), mare amator de fotbal, acum Kolinda Graban-Kitarovic, prima femeie preşedinte a ţării, s-a afişat în tribunele stadionului din Rusia, în tricoul naţionalei, şi rămâne de văzut ce se va întâmpla mâine seară. La Bruxelles, la summitul NATO, a oferit un tricou personalizat cu numărul 10 premierului Theresa May. Tricoul cu numărul respectiv aparţine căpitanului echipei naţionale Luka Modric, care are mici „probleme cu justiţia” pentru o mărturie mincinoasă. Oricum, în tribunele stadionului Lujniki se va afla şi preşedintele Emmanuel Macron, care are doi invitaţi speciali, internaţionalii Dmitri Payet şi Laurent Koscielny, ambii accidentaţi, înaintea turneului final.