La revedere, doamna învăţătoare!

0
1653

Patru ani au zburat ca nişte clipe. Au fost cei mai frumoşi ani în care copilăria, cu toate bucuriile ei, s-a împletit cu lucrurile noi şi serioase de la şcoală. O mână călăuzitoare, cea a doamnei învăţătoare, le-a fost permanent alături pentru a rotunji împreună cifrele şi literele, lăsându-le libere să alcătuiască răspunsurile pe care le vor da vieţii de acum încolo. Din bobocii cu ochi timizi s-au transformat în elevii tot mai curioşi care au plecat, pe nesimţite, în lunga călătorie a cunoaşterii. Aceştia sunt elevii clasei a IV-a B de la Școala Gimnazială ”Gheorghe Țiţeica”, strânşi lângă doamna învăţătoare Lucia Delevedova precum petalele celei mai gingaşe flori: a dragostei faţă de primul lor dascăl.

scoala 2

Atunci când termini ciclul primar şi te desparţi de doamna învăţătoare, serbarea de final de an este altfel. Vacanţa cea mare, cu joaca şi concediile ei, nu mai stăruie în suflet chiar aşa de mult. Cei dintr-a IV-a B de la Școala Gimnazială „Gheorghe Țiţeica” au devenit nostalgici şi parcă ar vrea să petreacă mai mult timp lângă doamna învăţătoare, Lucia Delevedova. Cei patru ani, petrecuţi zi de zi la clasă, apoi plimbările şi excursiile pe care le-au făcut împreună i-au apropiat aşa de mult încât doamna şi copiii sunt acum o familie. Dar uite că a venit timpul să-şi separe drumurile şi nimeni nu mai poate să împiedice acest lucru. Cineva trebuie să fie totuşi curajosul clasei, să alunge apăsarea aceasta şi să pună în loc optimismul clipei viitoare. Acest om este, din nou, doamna învăţătoare care le zâmbeşte copiilor săi, îi bate vitejeşte pe umeri pentru a le da, iarăşi, aripi.

De 23 de ori … „Prezent!”

Elevii dintr-a IV-a B au îmbrăcat roba albastră a absolvenţilor şi sunt foarte mândri de toca lor cu şnuruleţ galben care li se loveşte, când şi când, de tâmpla dreaptă. Luminiţe multe li s-au aprins în priviri, iar emoţiile sunt puternice. Pentru ultima dată, doamna învăţătoare Lucia Delevedova strigă catalogul. Fiecare copil îşi aude numele, rostit răspicat şi rar. „Prezent!”, „prezent”, „prezent” … se aude de 23 de ori, semn că nimeni nu lipseşte, iar lecţia poate să înceapă. „Este ultima oră de curs, iar voi aţi primit teme. Fiecare şi-a făcut tema?”, întreabă doamna. Pe ecranul sălii de cinema (n.r. – ne aflăm în sala de cinema de la Auchan Craioviţa) izbucnesc fotografii, legate între ele cu muzică şi cuvinte. Fiecare elev îşi spune acum povestea lui de şcolar, alcătuită din imagini. Iată-i în băncuţe, în prima zi de şcoală, îmbrăţişându-l pe Moş Crăciun sau trudind temeinic la câte un dovleac neastâmpărat pentru a-l transforma în panerul colorat al toamnei.scoala 3

Remember clasa a IV-a B

Fiecare excursie, fiecare plimbare şi fiecare vizită sunt acolo, imortalizate pe peliculă. Iar toate momentele pe care le-au trăit parcă au zburat cu aripi moi de fluturi şi s-au transformat în amintiri, cele mai preţioase din viaţa lor. „Și acum urmează tema mea … ”, anunţă doamna, făcând semn operatorului de imagine. Ecranul întunecat se aprinde brusc, luminând puternic obrăjorii copiilor. Este un clip în care se regăsesc cu toţii. Aici aleargă pe poteci de ţară, iar acolo stau aşezaţi în jurul unei mese din lemn şi suflă tare într-o strachină de lut pentru a răcori mămăliga. Când erau elevi în clasa a III-a au urmărit cum se naşte o carte şi a fost o călătorie minunată. Îi vedem pe toţi privind uimiţi la maşinăriile grele şi complicate care scot hârtia tipărită. Este toată clasa lor şi doamna învăţătoare Lucia Delevedova a scris frumos, la final: remember clasa a IV-a B.

Mapele cu premii, cel mai frumos cadou

Mapele cu premii sunt cel mai frumos cadou la care au muncit împreună şi fiecare aşteaptă acum să-l primească pe-al său. Doamna strigă, rând pe rând, câte un elev pe care îl cheamă în faţa clasei, în faţa părinţilor cuprinşi şi ei de emoţii. În cei patru ani, a ajuns să îi cunoască poate ca nimeni altcineva. În descrierile ei, unul este veselia clasei, altul ţine cu tot dinadinsul să mai copilărească puţin. Ioana, de pildă, a păşit în clasa a I-a cam plângăcioasă, dar acum este ambiţioasă şi puternică. „Unde este spada, Ioana?”, glumeşte doamna fiindcă fetiţa face scrimă, apoi îi înmânează diplomele multe pentru care a muncit. „Un sport ajută foarte mult. Îl face pe copil să fie mai ordonat”. Sfaturile doamnei către părinţi nu lipsesc nici acum şi sunt oferite, ca de fiecare dată, cu dragoste. Încărcaţi de premii, copiii nu mai ştiu ce să mai facă de bucurie, doamna învăţătoare a reuşit şi de această dată să le facă încă o zi minunată.scoala 4

Ultima promisiune

„Să arunce fiecare cu toca lui în sus! Să ne bucurăm, copiii!”, propune doamna şi elevii ies din scaune, împrăştiindu-se repede pe scenă. „Gaudeamus igitur”, imnul absolvenţilor, răsună în sală. La un semnal, fiecare îşi trimite în aer toca albastră cu şnuruleţ, apoi se repede să o prindă. Părinţii cer să se repete momentul fiindcă aceasta este chiar imaginea cu care albumul lor de şcolari în clasele primare se va încheia. „Copiii, aici este doamna voastră dirigintă! O armată de profesori va sta în faţa voastră şi vă ajuta să vă descoperiţi şi mai bine personalitatea. Dar eu voi fi aici permanent pentru voi atunci când veţi avea nevoie de un sfat. Și mai am o rugăminte … ca din primul vostru salariu, din primii voştri bani, să-mi dăruiţi o floare. Vă veţi aduce aminte, copiii?”. Cuvintele doamnei învăţătoare Lucia Delevedova au aceeaşi claritate şi calmitate, ca în timpul orelor de curs. „Daaa!”, răspund într-un glas toţi elevii. În ochişori li se citeşte convingerea cu care fiecare a făcut o promisiune mare: niciodată nu o va uita pe doamna învăţătoare.