USL scârţâie şi deja se aude

Cea mai articulată şi mai votată construcţie politică post-decembristă, Uniunea Social Liberală (USL), cu o geneză prelungită, cochetează voluptos cu ipoteza ruperii, semn că i s-a urât cu binele. Costurile gesturilor neinspirate vor fi la pachet şi la bucată, când o mare investiţie de încredere se va sublima într-o costisitoare dezamăgire pentru cei ce au votat-o. Iar cine îşi imaginează că va ieşi avantajos, de partidele componente e vorba, dintr-o eventuală dezmembrare, se înşeală amarnic. Din ce „s-au luat”, cum se spune, nu mai are importanţă, vedem doar unde s-a ajuns. Deja nu mai există declaraţie politică a vreunuia dintre co-preşedinţi, care să nu fie urmată de o replică imediată, de punere la punct, din partea cealaltă, condiment acid al convivialităţii, încât scena politică lasă impresia unui carnaval. Să ne referim puţin la ultimele evenimente, nu uşor de trecut cu vederea. Liberalii au avansat propunerea cu Klaus Iohannis pentru Ministerul Afacerilor Interne, dar şi pentru funcţia de viceprim-ministru, aceasta din urmă fiind deţinută de Daniel Chiţoiu câtă vreme a fost ministru al Finanţelor. Cum s-a ajuns într-o situaţie ilogică, dar şi iraţională, ca ministrul Afacerilor Interne, Klaus Iohannis, încă primar al Sibiului, cu bună imagine în zona Ardealului, să se ocupe, la nivelul Guvernului, şi de problematica economică, detaliu care nu s-a mai pomenit în toate guvernele României, ante, inter şi post-belice, s-a venit din partea proaspătului USD – abia botezat, – parte a USL, cu propunerea ca şi Daniel Constantin, ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să devină viceprim-ministru. Ceea ce l-a scandalizat teribil pe Crin Antonescu. Nu în mai mică măsură decât o făcuse propunerea sa ca Iohannis să fie, pe lângă ministrul Afacerilor Interne, şi vicepremier. Această demnitate urma să-i revină lui Eugen Nicolăescu, extras de la Sănătate şi numit la Finanţe. În acest teribil joc de şah din şedinţele USL, cu chibiţăreala de rigoare, se corodează lent toată armătura, ce părea inexpugnabilă, a întregii construcţii politice. Că pare o glumă desemnarea acestui domn Goe care este Daniel Constantin ca viceprim-ministru este de netăgăduit, dar nedumerirea derivă şi din convingerea acestuia că ar putea fi aşa ceva. Daniel Constantin este liderul conservatorilor (PC) şi joacă alba-neagra în politică. După ce s-a vrut „de dreapta”, a încropit o alianţă cu liberalii (ACD), de care s-a despărţit pentru a se rebranşa la social-democraţi, nu înainte de a anunţa că partidul său intenţionează să candideze de sine stătător la europarlamentare. A renunţat la această comică vanitate, mulţumindu-se cu un loc eligibil, încredinţat pentru „merite deosebite”, ministrului Maria Grapini, pe lista… USD. Tot spectacolul prost regizat pică taman bine lui Traian Băsescu, care ne anunţă că va scoate poporul în stradă împotriva creşterii accizei la benzină şi motorină. Gargara aceasta politică, nesfârşită, decuplată de la orice proiect major de natură economică, n-ar produce îngrijorare dacă n-ar fi şi de dragul micului ecran. Dar ca de dimineaţa până seara, toată săptămâna, să nu avem parte decât de gâlceavă politică, aşa ceva nu se petrece în nici o ţară a Uniunii Europene.