Aducerea din vacanţă, nu dintr-o perioadă sabatică, a lui Sorin Cârţu, pentru a fi numit preşedinte al Craiovei, poate fi considerată o mişcare interesantă, chiar de culoare, a mult prea discretului patron Mihai Rotaru. Legat funciamente de singura echipă, la care a evoluat ca jucător, şi ce jucător, în câteva rânduri – nici el nu mai ţine evidenţa – fiind antrenor, Sorin Cârţu nu este doar emblematic, ci şi o parte a istoriei, pe alocuri ireală, a clubului. Ce cuprinde fişa postului e greu de spus, pentru că la noi una se subînţelege, alta se..deleagă. dar un ochi versat, care ştie să acopere câmpul de joc, al unuia dintre ai tăi, înseamnă ceva în plus, nu altfel, în luarea unor decizii cu bătaie imediată sau mai lungă. Mai în glumă mai în serios, Sorin Cârţu revine la clubul pe care l-a slujit, în aceeaşi zi în care Zidane face acelaşi lucru la Real Madrid. Şi ce vuiete în presa străină. Unii salută gestul, alţii rămân reticenţi, considerând aventura un risc. Dar ce e lipsit de aşa ceva pe lumea asta? Ca să nu ne lungim, Sorin Cârţu, nu întotodeauna pe aceeaşi lungine de undă cu semnatarul acestor rânduri, este, păstrând proporţiile, inclusiv cele referitoare la avere, un Jupp Heynckes de la Bayern Munchen, care a antrenat echipa bavareză în vreo patru rânduri. Lăsând însemne durabile. Mai întâi, 1987-1991, cu două titluri la cheie, apoi 20 de ani mai târziu, în 2009, pentru un interimat de 5 meciuri, aprilie-iunie, când l-a înlocuit pe Klinsmann, şi o altă fastă perioadă, 2011-2013, cu o triplă istorică. La 68 de ani, când anunţase sfârşitul carierei şi îşi vedea de propria grădină, a fost rechemat prin licenţierea lui Carlo Ancelotti, în 2017, şi nu a putut rezista rugăminţilor, pentru a mai câştiga un titlu de campion şi a accede în semifinalele C1, unde s-a întâmplat ce s-a întâmplat în dubla cu Real Madrid. Nu avem idee pe ce a mizat Mihai Rotaru în demersul său, dar nu-l vedem lipsit de sens, cel puţin din perspectiva unei cât mai fertile relaţii cu media. Şi în această zonă a imaginii clubului, Sorin Cârţu rămâne nu un răsfăţat, cât o voce ascultată, greu de rărsturnat. Nu mai insistăm. Şi am vrea dincolo de răbdare, serenade, şi ce o mai cădea, mai multă furie, tipic oltenească, în jocul echipei lui Devis Mangia. Chiar în proxima etapă, în confruntarea cu oamenii lui Eugen Neagoe, acum unul dintre bunii antrenori ai Ligii I. Sfidând întotodeauna scepticismul, Sprin Cârţu ne-ar putea face să visăm. Şi n-am fi deloc în eroare dacă vedem cum stăm în clasament, ce ne aşteaptă, ce suporteri umplu stadionul meci de meci şi cât am vrea să retrăim o bucurie. Cu care n-am mai cochetat de mult.
