Dortmund, echipa şi oraşul, o singură stare de spirit

0
109

Reportaj de la Signal Iduna Park, arena Borussiei Dortmund, cu cea mai frumoasă peluză din Europa

În periplul către Leipzig, pentru meciul Universităţii Craiova din Europa League, am poposit o zi în Dortmund, poate cel mai aprins oraş al Germaniei când vine vorba de fotbal. „Zidul Galben”, galeria Borussiei, este considerată ce mulţi cea mai frumoasă peluză din Europa. Borussia Dortmund este o echipă care se confundă cu oraşul din landul Renania de Nord-Westfalia. Nu există rivalităţi locale, echipa de fotbal este poate cel mai important brand a oraşului de 600.000 de locuitori.

Ziua la „Signal Iduna Park” începe în jurul orelor 9, cu puştii care vin din toate zonele oraşului şi chiar regiunii la antrenamentele academiei Borussiei. Poartă cu mândrie chiar şi pe stradă tricouri ale echipei, inscripionate cu propriile nume, dar şi cu ale unor staruri actuale, precum Reus sau Pulisic, ori care le-au intrat la suflet în anii trecuţi, dar au „dezertat” între timp, cel mai întâlnit nume fiind al lui Pierre Emerick Aubameyang, gabonezul ajuns la Arsenal.

Imaginea exterioară a arenei este importantă, iar primii care apar la stadion sunt cei care curăţă pe macarale geamurile din înaltul arenei şi până la baza acesteia, pentru ca „selfiurile” suporterilor şi vizitatorilor să fie la cea mai bună calitate din acest punct de vedere. Este o zi obişnuită la Signal Iduna Park, iar agitaţia începe în jurul orelor 10.30-11.  În parcul lângă care este amplasată arenă apar răzleţ suporteri locali, pentru care există un bar special lângă stadion, dar şi o gheretă mobilă, la care se consumă în picioare celebrii cârnaţi şi berea prezentă pe mese chiar de la primele ore. În zi de meci organizarea este mult mai amplă, ni se spune, şi ni se indică parcul din preajmă, unde fanii se desfăşoară în voie. Se discută despre amicale, despre achiziţii, despre startul noului sezon în Bundesliga, care va începe la sfârşitul lunii, cu un meci pe teren propriu tocmai contra lui RB Leipzig, adversarul Ştiinţei în Europa League. Borussia tocmai jucase în seara dinainte un meci de verificare cu Napoli, dar pe teren neutru, în Elveţia, adjudecat de echipa lui Ancelotti cu 3-1. Cele două galerii sunt înfrăţite, iar de acest lucru s-a profitat pentru un amical special, la St. Gall. Max Philipp a punctat pentru nemţi, însă fanii sunt preocupaţi mai mult de noile achiziţii, în special de transferurile celor doi mijlocaşi centrali care au costat fiecare peste 20 de milioane de euro, belgianul Witsel şi danezo-americanul Delaney. Cel mai scump transfer al verii la Dortmund este însă stoperul francezo-ivorian Abdou Diallo, adus de la Mainz pentru 28 de milioane de euro. Marea speranţă a fanilor galben-negri este însă antrenorul elveţian Lucien Favre, în vârstă de 60 de ani, care a avut rezultate remarcabile la Hertha, Monchengladbach şi Nice. Ultimul titlu al Borussiei este legat de numele lui Jurgen Klopp, care a întrerupt, în 2011 şi 2012, supremanţia lui Bayern Munchen. Un alt tehnician format la Mainz şi Dortmund, Thomas Tuchel, o antrenează acum pe PSG.  Cu Favre, fanii Borussiei speră ca echipa să fie pentru a noua oară „Deutsche Maister”, mai ales că se pune problema slăbirii lui Bayern Munchen în vara aceasta. Toţi sunt de acord însă că numai cu Max Philipp în faţă nu se poate, după ce în ultimii ani pe Westfalen au fost golgheteri precum Aubameyang sau Lewandowski. 

„Zidul galben”, celebru în toată lumea

Stadionul este impresionat din afara şi din înăuntru, dar nu excelează la capitolul dotări. Vestiarele, zona mixtă şi celelalte camere interioare sunt în ton cu negrul din culorile clubului. Deşi este prezentat ca un adevărat sanctuar, vestiarul gazdelor este şocant de mic, de îngust. Pare desprins din muzeul clubului, dar numai că este în uz şi acum. Nu asigură spaţiul, dotările şi spectaculozitatea arenelor moderne din ziua de azi. O comparaţie cu locker-room-urile marilor echipe ale Europei este inutiă, dar orice stadion mai nou îl surclasează la orice capitol. Craiova, spre exemplu, are o arenă net superioară aproape din toate punctele de vedere. S-a încercat personalizarea locurilor în vestiar, prin afişarea fotografiilor jucătorilor, dar a ieşit mai rău, fiindcă parcă sunt nişte iconiţe. De asemenea, zonele dedicate presei sunt mai degrabă amenajate la limita spaţiului, cu minim de preocupare şi cu dotări la limită. Ca aspect exterior şi ca amenajare interioară, stadionul este este ok, dar cu adevărat spectaculos îl fac doar înfocaţii fani galben-negri. Arena din Dortmund poate găzduit peste 80.000 de spectatori la meciurile din Bundesliga şi în jur de 65.000 la meciurile internaţionale. Tribunele au scaunele colorate în galben şi negru, iar la cele două peluze sunt amenajate zone de safe standing, unde galeriile, atât cea a Borussiei, cât şi cele oaspete, stau în picioare. „Gelbe wand sud-tribune Dortmund” – „Zidul galben” al Borussiei se află inscripţionat şi în înaltul arenei de pe fostul Westfalen. 

Brazilianul Dede, asaltat de fani

Tururi ale arenei sunt din 2 în 2 ore, iar doritori sunt destui. Mai impresionată este povestea care li se aşterne, decât itinerariul în sine, fiindcă arena nu are prea multe atracţii, spre deosbire de alte branduri europene. Câţiva ziarişti locali sunt în faţa arenei pentru un interviu cu una dintre gloriile clubului, brazilianul Dede. Amabil, fundaşul stânga care a evoluat nu mai puţin de 13 ani în galben-negru răspunde tuturor solicitărilor fanilor pentru o poză sau un autograf. Acum, el este secundul lui Michael Skibbe în Turcia. Ziariştii locali ne urează baftă la meciul cu RB Leipzig şi ne confirmă că aceasta este una dintre cele mai dispreţuite echipe din Germania, pentru istoria ei recentă, chiar dacă recunoaşte că oferă destule subiecte presei, datorită investiţiilor enorme care se prefigurează.

„Borusseum”, muzeul care adăposteşte Liga Campionilor din 1997

La loc de cinste în „Borusseum”, muzeul clubului sunt aşezate mănuşile lui Roman Weidenfeller, portarul retras recent din activitate, după o carieră de peste 15 ani legată aproape exclusiv de formaţia din Dortmund. Meciul lui de retragere va avea loc în toamna aceasta, dar fanii l-au omagiat deja în mai multe rânduri, prin coregrafii, mesaje şi diverse cântece pe goal-keeper-ul intrat deja în legendă. Muzeul nu este impresionant. Le fel ca vestiarele, mic, înghesuit, adăposteşte totuşi replica celui mai important trofeu câştigat vreodată de Borussia, Liga Campionilor, în 1997, după acel 3-1 cu Juventus. În antiteză cu muzeul şi cu vestiarele, magazinul clubului este mult mai bine structurat, are două etaje, are produse diverse, pentru fani de toate vârstele. Şi dacă preţurile la mâncare şi băuturi sunt accesibile, cele ale produselor oficiale cu însemnele clubului sunt aproape indecente. Ca produse mai căutate, fulare mai ieftine de 20 de euro nu găseai, iar tricourile se aproapiau de 100 de euro. Orice abţibild şi magnet nu avea un cost mai mic de 4-5 euro. Totuşi, pe o terasă amenajată la etajul superior al magazinului oficial poţi bea o cafea având o panoramă superbă asupra stadionului şi al întregii zone. De asemenea, sunt locuri amenajate unde copiii se pot juca, atât cei mici, dar şi cei mai mari, angrenaţi în jocuri de fotbal la masă, în care Borussia, evident, îşi distruge adversarii.

Craiova, printre amintirile lui Zorc şi compania

În cadrul „Borussem” sunt bifate pe harta lumii toate oraşele unde a jucat echipa din Dortmund, inclusiv Craiova, şi sunt pomenite toate meciurile din cupele europene din istoria clubului. Nu este uitată nici dubla cu Universitatea Craiova, din ediţia 1990-1991 a Cupei UEFA, câştigată de galben-negri cu 3-0 în Bănie şi 1-0 pe fostul „Westfalen”. Michael Zorc, care acum este director sportiv la Borussia, a marcat atunci în ambele manşe, iar Frack Mill, unul dintre cei doi campioni mondiali ai Borussiei, cu Germania lui Beckenbauer, la Coppa del Mondo 90 (celălalt a fost Andreas Moller), a reuşit o dublă în Bănie. Alb-albaştrii nu au putut mai mult atunci. Gică Popescu plecase la PSV, dar era sezonul ultimului titlu, în echipă fiind: Prunea, Săndoi, Adrian Popescu, Mogoşanu, Mănăilă, Ciurea, Bica, Badea, Stoica sau Pigulea.