Parchetul instanţei supreme a preluat dosarul torţionarului Alexandru Vişinescu

0
110

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a preluat, ieri, de la Parchetul Tribunalului Bucureşti, dosarul având ca obiect denunţul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) împotriva torţionarului Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956 – 1963. „În temeiul dispoziţiilor art. 209 alin. 41 din Codul de procedură penală, s-a dispus, azi, 09.08.2013, preluarea cauzei privind pe Vişinescu Alexandru, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea efectuării urmăririi penale de către procurori din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică”, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Public. Parchetul instanţei supreme a precizat că dosarul a fost preluat având în vedere complexitatea cauzei şi volumul mare de activităţi procesuale şi procedurale ce urmează a fi efectuate în vederea soluţionării cu celeritate a acestuia. „IICCMER a solicitat parchetului începerea urmăririi penale împotriva fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, pentru omor deosebit de grav – pentru că a comis acte de barbarie, pentru că nu poate fugi de responsabilitate şi pentru că una dintre obligaţile fundamentale ale unui stat european democratic este de a-şi ocroti cetăţenii sub autoritatea legii”, a declarat preşedintele executiv al IICCMER, Andrei Muraru. Acesta a explicat că faptele săvîrşite de Vişinescu sunt de o gravitate deosebită. „Practic, toţi deţinuţii politici închişi în timpul regimului comunist la Râmnicu Sărat au fost torturaţi fizic şi psihic ca urmare a deciziilor luate de comandantul penitenciarului. Toate dovezile noastre, fie că este vorba despre mărturiile foştilor deţinuţi politici, de amănuntele oferite de către foştii subalterni sau de documentele din arhive, arată că Alexandru Vişinescu este responsabil din punct de vedere penal pentru decesele înregistrate la Râmnicu Sărat în timpul mandatului său”, a mai spus preşedintele executiv al IICCMER. Astfel, în urma investigaţiilor desfăşurate în ultimele luni de către reprezentanţii institutului, au fost identificate mai multe probe ce indică faptul că, în perioada în care lt. col. (r.) Alexandru Vişinescu (88 de ani, în prezent) a îndeplinit funcţia de comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, respectiv 1956-1963, deţinuţii politici au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de dur. „Regimul de detenţie poate fi calificat drept unul de exterminare, prin raportare la condiţiile inumane de detenţie, care au dus în final la decesul unor deţinuţi politici aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate în această închisoare”, a precizat preşedintele IICCMER, care a explicat că, simultan cu denunţul penal, institutul a transmis Parchetului probele referitoare la activitatea lui Vişinescu, care constau în câteva sute de documente de arhivă şi mărturii. Potrivit preşedintelui excutiv al IICCMER, regimul de exterminare pus în aplicare de lt. col. (r.) Vişinescu este caracterizat prin lipsa hranei, lipsa medicamentelor şi a îngrijirilor medicale, pedepsele aplicate pentru abateri de la regulament şi, nu în ultimul rând, prin decesele survenite. „Condiţiile de viaţă din penitenciarul Râmnicu Sărat au creat premisele apariţiei unor afecţiuni deosebit de grave, rezultate în câteva cazuri cu decesul deţinuţilor, probând natura abuzivă şi tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. Alexandru Vişinescu. Aspectul de ferocitate reiese din relatările supravieţuitorilor despre regimul de teroare condus de Vişinescu. Cele descrise în legătură cu izolarea completă a deţinuţilor, precum şi în legătură cu bătăile pe care le primeau deţinuţii în mod frecvent şi fără un motiv anume, subliniază încă o dată cruzimea cu care deţinuţii politici erau torturaţi fizic şi psihic”, a mai arătat Andrei Muraru, precizând că regimul impus nu oferea sub nici o formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, aducând astfel gravă atingere dreptului la viaţă ca drept fundamental al omului. Reprezentanţii institutului au mai arătat că, între anii 1956 şi 1963, la Râmnicu Sărat s-au înregistrat cinci cazuri de deces posibil de documentat (Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Mihail Romniceanu), cauzate de: colaps cardio-vascular, insuficienţă circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecţiuni ale aparatului digestiv – ileus paralitic ireversibil – aşa cum rezultă din procesele verbale de constatare a decesului, în documente fiind consemnate semnele vizibile ale malnutriţiei. De asemenea, IICCMER a depus la Parchet plângerile deţinuţilor legate de tratamentele primite, aşa cum sunt consemnate de referatele supraveghetorilor (plângeri pentru care au primit zile de izolare), ca mărturii ce contrazic documentele legate de vizitele medicale.