Sala Filarmonicii „Oltenia”, din Craiova, a fost full, ieri, la întâlnirea anunţată şi organizată de Asociaţia Proiectul România 2030 „România renaşte” şi Editura Litera, care a prilejuit o conversaţie moderată de scriitorul şi jurnalistul Mircea Dinescu cu secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, fost ambasador al României la Washington, ministrul de Externe al României, lider al social-democraţilor, preşedinte al Senatului şi încă este, preşedinte al Institutului Aspen România, care are drept scop promovarea dialogului între elitele politice, intelectuale şi de afaceri. Evenimentul a fost ocazionat şi de lansarea cărţii „Bătălia pentru viitorul României” (ed. Litera, 2023). Preambulul făcut de Mircea Dinescu a avut referiri succinte la procesul câştigat de statul român în dosarul Roşia Montană -verdict salutar, –care nu va plăti nicio despăgubire companiei Gabriel Resources, despăgubirile cerute fiind similare… unui cutremur, cum s-a spus. Decizia definitivă şi executorie vine la capătul a aproape 9 ani de proces. Cu o voce decolorată politic, plictisit de ambiguităţile discursului electoral, ipocriziile diplomaţiei, protocolul vieţii politice, Mircea Geoană a spus multe lucruri interesante. Lucru ştiut, discursul său are cadenţă, este pliat realitatăţii româneşti şi din contactele directe cu diverse segmente ale societăţii, realmente multiplicate, de o vreme şi din ceea ce se informează ca al doilea om din NATO. Gândurile sale, ale unui român la vârful NATO, se regăsesc în cartea bine scrisă „Bătălia pentru viitorul României”. Repet, bine scrisă, fiindcă lectura cărţii este copleşitoare prin stil, încărcătura de idei, atenta calibrare a lucrurilor, luciditatea unor previziuni. Nu este prima carte a lui Mircea Geoană, fiindcă în 2008 lansa „Modelul social românesc – Calea către o altă Românie” la a cărei lansare, din câte îmi amintesc, a participat de asemenea scriitorul Mirca Dinescu. O idee cardinală: „Pas cu pas” – titlul unei cărţi a actualului preşedinte Klaus Iohannis- nu mai este un motto de actualitate şi este nevoie de un mare salt. Care presupune un spirit înoitor, dar şi răbdare păstrătoare, îndrăzneală managerială, chiar şi contemplativitate. Şi visuri anticipate, dar şi speranţă şi de ce nu nostalgie. Referirile lui Mircea Geoană vizează rolul accelerator, de catalizator chiar al războiului din Ucraina, în reconfigurarea unei noi arhitecturi politice, strategice şi economice în Europa. Trăim într-o realitate mult mai complexă şi mai ramificată decât a generaţiei precedente şi a gândi în termeni învechiţi ai competiţiei, dintre marile puteri în care statele mici cum e cazul României se pot doar insera oportunist în siajul unuia sau altuia dintre statele mari, a devenit o dovadă a lipsei de viziune politică. Mircea Geoană într-un fel decretează: României nu-i lipseşte nimic din ce face o naţiune obişnuită să poată deveni o naţiune împlinită. Aici o să îl contrazicem. Îi lipseşte norocul, fiindcă aşa cum spunea un fost prim-ministru al României (1910-1912), Petre P. Carp, literat, om de stat, diplomat, am avut destul în istorie, încât nu mai avem nevoie de politicieni. Cine în 1989, se întreba pe bună dreptate Mircea Geoană, ar fi crezut că România ar putea deveni principalul aliat al Americii în zonă şi un stat pivot într-o regiune în care Rusia îşi arată acum intenţiile expansioniste? Acum ori niciodată este versul din imnul naţional al României, creat parcă special pentru astfel de momente. Faptul că liderii noştri, de până acum, nu au reuşit să unească naţiunea pentru a mobiliza toate energiile de care avem nevoie în acest efort de cutezanţă şi de autodepăşire nu trebuie să ne descurajeze. Proiectele de ţară, propuse de preşedinţii anteriori, au eşuat lamentabil, pe motivul că un preşedinte reprezentând un partid politic nu va fi niciodată văzut de restul clasei politice ca nepărtinitor şi dezinteresat. O altă explicaţie este lipsa de perseverenţă a acestor preşedinţi. Mircea Geoană, persoană inteligentă, educată, conduce în sondajele pentru Cotroceni. Asta nu ştiu ce înseamnă. Nu a afirmat tranşant, dacă va candida la alegerile prezidenţiale sau nu. O va face probabil după alegerile europarlamentare. Este însă… o soluţie viabilă, oportună, şi chiar dorită de nu puţini. S-a întâlnit şi cu oameni de afaceri la Casa Universitarilor. Deşi în urmă cu 23 de ani ţinea un discurs electrizant la Craiova, şi-a permis puţine penumbre, melancolii, incertitudini. A spus multe lucruri esenţiale: lumea se reaşează pe fundaţii noi, se repolarizează chiar dacă rămâne globală. Inovaţia tehnologică şi comerţul planetar vor rămâne motoarele dezvoltării. Experienţa de la NATO l-a ajutat enorm să evolueze şi să înveţe dedesubturile marelui joc politic internaţional. Crede că a venit clipa să renaştem. Va fi o luptă grea pe care suntem obligaţi să o ducem, cum scrie Mircea Geoană în finalul cărţii sale. Noi am prefera -dacă se poate- fiindcă aşa gândim, să o ducem împreună.
