O recentă întamplare m-a determinat să revin asupra subiectului grijii pentru sănătatea neamului.
Subiectul are la bază o întamplare trăită de un bun prieten, și n-aș fi vrut să pierd ocazia de a o face cunoscută, mai ales că probabil mulți dintre cititori se vor regăsi în această poveste.
Demersul de față este adus ministrului sănătații pentru lipsa de viziune cu care conduce Ministerul Sănătății, mai ales într-o perioadă în care, omenirea este lovită de pandemie, și s-ar fi impus ca la conducerea ministerului să fie cât mai mulți medici care să știe ce este acela un virus ( nu știu ce studii are actualul ministru, dar l-am auzit într-o declarație recentă spunând că a avut o bunica la oraș, și o mamaie la țară, ceea ce m-a facut să cred că în mintea lui, cei care stau la țară sunt mamaie și tataie, iar cei care stau la oraș sunt bunicul și bunica! criteriile?…nu ni le-a spus, dar le bănuim noi… apa caldă, canalizarea, deși acestea au ajuns și la țară, noroiul când plouă, răzorul de roșii, găinile din curte, etc.).
Dar să revenim la subiect… Prietenul despre care vă vorbeam, a avut neșansa unei afecțiuni cardiace, cum probabil multă lume are, ceea ce l-a adus în secția de cardiologie a Spitalului nr. 1 din Craiova.
Drumul de acasă până la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean din Craiova a fost unul în care Medici și cadre medicale au fost permanent lângă el, cu mult profesionalism și devotament, motiv de recunoștință din partea acestuia.
Profesionalismul acestora, este unul care a fost confirmat de atitudinea lor, și de efectele acestei atitudini.
Dacă lucrurile au stat așa, și faptul că astăzi duce o viață normală, care ar mai fi subiectul?!!… până la urmă cel mai important lucru sunt efectele intervențiilor și tratamentelor aplicate de acești profesioniști.
Dacă lucrurile s-ar reduce la profesionalismul medicilor și al celorlalte cadre medicale din spitale, lucrurile ar fi simple.
Din păcate, nu este suficient doar acest lucru.
Infrastructura are uneori un rol determinant în evoluția post – tratament a unei afecțiuni indiferent de natura ei.
Din acest punct de vedere, experiența prietenului meu, a fost una care nu și-ar dori să se mai repete vreodată.
Intervenția la care a fost supus, a necesitat și câteva zile de internare în ATI-ul secției de cardiologie a Spitalului de Urgență din Craiova.
Singurele lucruri care îi aduceau aminte că este unde este, și că este în secolul XXI pe planeta Pământ, era aparatura ultramodernă, în rest…cearceafuri vechi și uzate, probabil de la inaugurarea spitalului, saltelele, la fel, paturile, la fel, și mai presus de toate, gândacii roșii mișunând prin toate colțurile, inclusiv pe bolnavi.
La toate acestea se adaugă un grup sanitar situat în mijlocul secției, ale cărui uși erau permanent deschise, întrucât nu se puteau închide, iar apa rece nu curgea, motiv care îl făcea de nefolosit (de apă caldă nu putea fi vorba).
Închipuiți-vă bărbați și femei folosind acest grup sanitar în condițiile menționate, renunțând la orice fel de demnitate și de intimitate.
Dacă facem un exercițiu de imaginație probabil că ni se face pielea de găină, după cum zice o vorbă românească.
Mai era și varianta nefolosirii lui, dar până la un punct!
După două zile și două nopți petrecute în condițiile descrise, prietenul meu a fost mutat într-o rezervă cu două paturi, aceleași paturi vechi, aceleași cearceafuri vechi, aceleași saltele vechi, mobilierul pe care l-au folosit părinții și bunicii noștri, iar în plus, pereți murdari, cu urme de zoaie, de parcă ar fi plouat și apa ar fi curs prin toate prizele și întrerupătoarele.
A descoperit însa, o baie care avea un duș, și a trecut peste toate celelalte neajunsuri, bucurându-se că va regăsi civilizația.
Tristă naivitate!
Bucuria a fost însă de scurtă durată, căci dușul arăta oribil, cu o cădiță care avea aceeași vârstă cu cea a spitalului, dar care nu era racordată la canalizarea clădirii, iar încercarea de a o folosi, evident, cu apă rece, (apa caldă…) s-a dovedit dezastruoasă, întrucât instantaneu baia s-a umplut de apă, și evident, și papucii prietenului meu.
În general, cand un om trece printr-o cumpană legată de starea de sănătate, pe lângă afecțiunea în sine, psihicul contează cel mai mult, ori condițiile de civilizație, înțelegând curățenie, apă caldă, intimitate, tocmai acest scop îl au – de a atenua pesimismul și de a determina organismul uman să lupte pentru sănătate și viață.
Din acest punct de vedere însă, condițiile materiale din secția de cardiologie a Spitalului de Urgență Nr. 1 din Craiova, nu-i ajută deloc pe pacienți și nu consolidează deloc efortul și profesionalismul medicilor, și al celorlalte cadre medicale din această secție.
Cu toate aceste avataruri, nu trece o zi fară ca prietenul meu să se gândească cu recunoștință la toți aceștia, de aceea aceste rânduri se vor a fi și un cuvânt de mulțumire pentru toți aceștia.
Din pacate, pentru ei și pentru pacienți, cei despre care vorbeam la începutul acestor rânduri, ar trebui să se gândească mai mult, și probabil că se întâmplă acest lucru, devreme ce nr.1 din sistem, (n-am să-i dau numele, pentru că l-aș valoriza și nu merită acest luccru), pomenește din ce în ce mai des în ultimul timp, de sancționarea medicilor care sunt în prima linie a luptei împotriva Covid 19.
Din nefericire pentru el, trăim într-o eră în care informația circulă foarte repede, iar unii dintre noi obișnuim să ne informăm despre felul în care decurg lucrurile și în alte țări, cu alte guverne, și cu miniștri educați și pricepuți.
N-am auzit nicăieri un asemenea afront adus medicilor, anilor de studii ai acestora, gândindu-mă că unii dintre cei care conduc destinele acestei țări, nu au ani de activitate câți ani de studii au medicii (6 ani de studii plus cel puțin 4 ani de rezidențiat, plus studiul permanent, plus….)
Și nu pot să-i uit pe cei care, luptându-se pentru viața pacienților, au pierdut ei înșiși lupta cu virusul covid 19.
N-am auzit ca vreun ministru sau om politic să-și fi pierdut viața luptând sau muncind până la epuizare pentru binele celor care l-au ales.
Modul în care este condus astazi Ministerul Saănătatii și modul în care sunt tratați medicii și cadrele medicale, este o jignire la adresa lor, pe care simplele scuze nu o pot atenua.
Probabil că un traseu asemănător celui parcurs de prietenul meu in Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova, le-ar schimba percepția despre ceea ce înseamna Medic, dar și despre condițiile în care ei își desfașoară activitatea zilnică de salvare a vieților umane în anul planetar 2021.
Din pacate întamplarea pe care am povestit-o nu este unică în această țară, mulți oameni și multe spitale se pot regăsi în povestea de mai sus. De aceea, aceste rânduri și gânduri, se îndreaptă și spre ei.
Cine să rezolve aceste probleme, cand pe o scară a grijilor celor care răspund de sănătatea nației, omul este foarte jos, pentru ca din pacate, el nu are puterea care să-i dea importanță.
P.S.1 Ca o dovadă că cele de mai sus sunt adevărate, de curând, miniștrii muncii și sănătății, au trimis inspectoratele teritoriale ale muncii, să verifice dacă furnizorii de servicii medicale, adică policlinicile și spitalele private au condici de prezență !!!
Cu alte cuvinte, Statul care are în “grijă” prin instituțiile sale spitalul din exemplul de mai sus (grijă e mult spus), se substituie administratorilor, asociaților, și acționarilor din mediul privat.
P.S.2 Probabil că din exactitatea descrierii, v-ați dat seama cine este prietenul meu.
Prof. univ. dr. ION TURCULEANU
Vicepreședinte al UNBR
