Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, s-a aflat luni la Craiova şi apoi la Calopăr, Dăbuleni, Călăraşi şi Bechet, ca vector electoral liberal al guvernului din care face parte. Astfel de acţiuni „politice” sunt frecvente în campaniile electorale, indiferent de partidul aflat la guvernare, deşi, de regulă, impactul lor este unul minor. Cu alte cuvinte, faptul că Adrian Oros a venit la Craiova, unde s-a întâlnit cu „reprezentanţii” legumicultorilor din Işalniţa, făgăduind ceea ce ştia că nu se va materializa, un depozit de legume, şi apoi a fost dus la Dăbuleni, pentru a vedea un punct nodal al marelui sistem de irigaţie, nu înseamnă mai nimic. S-a deplasat apoi, ni s-a spus, la Călăraşi şi Bechet. Fiindcă Adrian Oros, prin predocumentarea prealabilă inexistentă, a lăsat impresia că nu realizează deplin în ce judeţ se află. Altminteri ar fi salutat, ca un ministru responsabil, aportul consistent al marilor fermieri doljeni la producţia de grâu a ţării, de numai 5,5-6 mil. tone, mult diminuată faţă de cea a anului precedent (cca. 10 mil. tone) din cauza condiţiilor meteorologice. Cu o producţie totală de peste 650.000 de tone şi multe exploatări cu randamente de peste 6-7 tone la hectar (Cerealcom, SICPAN Unirea, Moara Calafatului, SCDA Şimnic ş.a.m.d.), Doljul contează efectiv în balanţa cerealieră a ţării. Fireşte, pentru ministrul Adrian Oros, grâul ţării nu este temă de campanie electorală, dar este totuşi o cereală strategică, de securitate alimentară. În luna aprilie a.c., premierul Ludovic Orban, probabil în urma consultărilor cu ministrul de resort, intenţiona să sisteze orice export de grâu, din cauza stării de vegetaţie necorespunzătoare, la ieşirea dintr-o iarnă fără precipitaţii, a fundamentalei plante cerealiere. A venit însă un val de ploi, cel puţin prin părţile locului, şi lucrurile s-au mai ameliorat. Disponibilităţile de export ale ţării vor fi de maximum 3 mil. de tone, adică mult reduse. Problema grâului este una serioasă şi la nivelul ţărilor membre UE cu agricultură competitivă. Franţa, de pildă, potrivit site-ului de specialitate Agritel, a produs doar 29,22 mil. tone grâu, una din cele mai slabe producţii din ultimele două decenii, mai puţin cu 25% faţă de 2019. Germania a produs doar 22,4 mil. tone, Polonia, 10 mil. tone. În fine, Ucraina, fostul grânar al Uniunii Sovietice, raportează 26,6 mil. tone. În timp ce Rusia, devenită primul exportator mondial anunţă 70 mil. tone şi promovează deja ceea ce se numeşte „o diplomaţie a grâului”, pe pieţele cerealiere, pe care le stăpâneşte. Altă temă, altminteri obligatorie, dată fiind vocaţia Doljului, neacroşată public: tergiverasrea plăţii către cultivatorii de roşii, în cadrul schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a produsului tomate în spaţii protejate” (de peste 1000 mp), de 2000 euro/beneficiar/an. Consilierul judeţean PNL, Veta Păsculescu, director executiv la ANIF Dolj, ne spunea că deţine informaţia că „s-a dat deja drumul la plăţi”. Tot consilierul judeţean menţionat, un tenace tenor liberal, susţine că a obţinut „semnarea” notei de fundamentare pentru Centrul anti-grindină Dăbuleni, şi măcar dacă s-ar confirma acest deziderat. S-a mai vehiculat şi promisiunea că unul dintre cele opt mari depozite de legume, preconizate la nivelul ţării, se va construi la Dolj. Doar suntem în campanie electorală. În rest, cum spuneam, prezenţa unui ministru cheie din cabinetul Ludovic Orban, într-un judeţ cu pondere în economia agrară a ţării, s-a dovedit eminamente electorală. Ceea ce nu e o nenorocire, până la urmă, dacă măcar cele două promisiuni avansate ar prinde viaţă, adică s-ar concretiza, în perioada imediat următoare. Adrian Oros putea veni mai bine pregătit, într-un judeţ, prin care au trecut de-a lungul timpului toţi predecesorii săi.
