Ploua infernal şi noi …călătoream cu RAT Craiova!

2
443

O dimineaţă ploioasă într-o staţie RAT Craiova e suprema lecţie de răbdare pe care craioveanul de rând o învaţă de fiecare dată pe propria piele. Nu e prima dată când iese din bloc cu dorinţa ca autobuzul vechi, care merge cu viteza unui melc chiar şi în zilele lui bune, să vină totuşi mai repede. Staţia de aşteptare nu a fost niciodată şi nu o găseşte nici acum când toarnă cu găleata. Sub straşina unui chioşc de ziare, alţi călători cu bilete în buzunare, dar fără umbrele se înghesuie unii în alţii pentru a se feri de stropii de ploaie care cad parcă în ciudă. Minutele trec, bălţile cresc pe trotuare şi autobuzul tot nu apare. 

Năvală la urcare

Când ai fi crezut că şi-a abandonat călătorii, şiroind de apă pe un peron neamenajat, un exemplar din parcul auto al RAT Craiova nimereşte punctul de îmbarcare. Craiovenii aleargă să-şi rupă picioarele şi hainele de pe ei. Înăuntru e duhoare. Orice om normal ar face cale întoarsă fugind de mirosul îmbâcsit al huselor şi miasma difuză de urină de pe jos. Craiovenii nu fac însă lucrul acesta pentru că trebuie să ajungă la serviciu. Dacă mai prind un loc pe scaune e starea de perfecţiune pe care o pot avea. Autobuzul e totuşi prea mic, aşa că sunt destul de mulţi ghinionişti care îşi lungesc mâinele după o bară de sprijin.

Numărând pe un picior

Sunetul metalic al compostoarelor vechi se aude după fiecare staţie. Deşi merg înghesuiţi ca nişte sardine, craiovenii perforează biletul, oferind cei 2 lei pentru călătoria aceasta. Nu contează că merg într-un picior şi coboară stâlciţi de coatele pe care le suportă în stomac. Important e să ajungă la slujbă şi, dacă se poate, mai repede. Semafoarele cu secunde interminabile sunt ca nişte insuliţe salvatoare spre care autobuzele aleargă ca să-şi tragă sufletul. Prin geamurile cu umbre de praf şi stropi de noroi, călătorii urmăresc doar cu nerăbdare numărătoarea inversă. Ei sunt cei care ar vrea un pic mai multă viteză, dar bătrânul autobuz abia se târăşte.

O plăcuţă pe care scrie … staţie!

În Craiova sunt câteva staţii de autobuz şi doar unele – vreo 20, susţin autorităţile – sunt acoperite. Adică mai aduc a staţii. ”Unele au doar plăcuţa aceea pe care scrie că acolo este o staţie”, recunoaşte, ironic, Radu Preda. Noul director al RAT Craiova îi compătimeşte pe craioveni şi doar atât. Spune că nu poate să schimbe lucrurile cât ai bate din palme şi, în toată afacerea asta, cea mai păguboasă e ploaia. ”Măcar să fi fost nişte acoperişuri, dar nu le avem nici pe acestea. Dar avem discuţii cu nişte firme de publicitate care să le amenajeze, iar ele să îşi facă reclamă. Deci o să fie mi bine din punctul acesta de vedere”.

Automatele lipsesc cu desăvârşire

Craiovenii aceştia plouaţi sunt clienţii care aduc bani, mulţi, puţini, până la urmă atâţia câţi sunt, la RAT Craiova. În ciuda condiţiilor umilitoare, mulţi aleg să circule cu regia locală şi cumpără câte un top de bilete. Fidelitatea şi răbdarea le sunt răsplătite, de cele mai multe ori, cu o doză de cinism. Oricât ar alerga, nu li oferă şansa de a cumpăra bilete. Casele în stil dugheană au fost ridicate pe sus şi înlocuite cu automate pentru tichete. Au funcţionat un timp şi au dispărut şi ele. ”Le-am inventariat şi acum le reparăm pe toate. După ce sunt gata, le lipim din nou instrucţiunile de folosire şi le montăm în staţii. O să le conectăm la reţea şi le dăm drumul”, spune noul director.

Şoferii refuză să mai vândă bilete

Automatele pentru bilete aduceau un profit de 1 miliard de lei. În ultimul timp, angajaţii spun că abia dacă mai strângeau câte 100.000 de lei. Cât îi priveşte pe şoferi, nici ei nu mai acceptă în ruptul capului să le vândă călătorilor un amărât de bilet. ”Eu am avut o discuţie cu ei în sensul să înceapă să dea din nou bilete la călători. Am vrut să aplicăm iar sistemul vechi, dar se pare că nu prea mai doresc să facă acest lucru. Am vorbit şi cu membrii de sindicat dar tot nu am ajuns la nici o înţelegere până acum. Această muncă în plus presupune responsabilitate pentru că, după traseu, trebuie să vină şi să depună banii în casierie. Tot pentru a-i stimula, eu am propus să li se dea o sumă mai mare pentru biletele vândute, dar nici aşa nu am reuşit să îi conving”.

Şi totuşi blatul va fi învins

Un şofer încasa, în timpul când presta şi această activitate, 15 lei pentru un top de 100 de bilete vândute. Noua conducere a propus să se mărească această sumă la 20 de lei. ”Noi facem simulări pe mai multe variante să vedem cum este mai bine de acţionat. Este în discuţie şi introducerea taxatoarelor pe autobuze ca să nu mai călătorească nimeni fără bilet. Atunci vom proceda şi noi exact ca la firma concurentă, vom vinde biletele pe loc şi nimeni nu o să mai poată spune că nu a avut de unde să-şi procure tichetul. Ba mai mult, nici nu o să poată să urce în mijlocul de transport în comun”, a anunţat Radu Preda, cu nonşalanţă, sosirea taxatoarelor în autobuzele regiei.

O pană de 10 milioane de euro

Perspective bune nu sunt, şi asta pare să fie cea mai proastă veste. Conducerea RAT Craiova susţine că prioritatea este achitarea datoriilor, de aproape 10 milioane de euro, investiţiile fiind lăsate pe seama mai-marilor Primăriei. ”Sunt facturi neplătite din 2010. Numai pentru achiziţia de piese trebuie să dăm o sumă de 1,5 milioane de euro. Restul investiţiilor le va face Primăria”, a declarat Radu Preda. Autorităţile, în postura de unici investitori pentru RAT Craiova, au găsit de cuviinţă să mai taie din bani. Cele 7 miliarde de lei au rămas 4 miliarde şi, cu acestea, vor fi cumpărate autobuze noi. Când şi câte, asta mai rămâne de văzut.

2 COMENTARII

  1. Frumos scris, Laura ! Din nefericire “greaua mostenire” este invocata si in nerealizarile actuale , suntem probabil sortiti sa nu ne fie bine,bine, niciodata.

  2. vai de capul lor!
    au scos autobuzul 6 din craiovita si acum suntem obligati sa stam in statie de ne bate sfantul sa asteptam din 30 in 30 min autobuzul 9.
    nici conditii, nici autobuze! bani dati degeaba unei regii penibile

Comments are closed.