Tocmai când părea într-un impas de inspiraţie şi mai ales de subiecte apte de stors, dacă avem în vedere textele nu siropoase, cât banale, postate pe site-urile care îl găzduiesc între Crăciun şi Anul Nou, politologul Vladimir Tismăneanu s-a trezit dator să-i aplice şi domnia sa, că tot copilărise în acelaşi cartier, Primăverii, o lovitură de măciucă năpăstuitului Adrian Năstase, sub „rafinatul” titlu „Împăratul ouălor”. Că habar nu dovedeşte de toată povestea complexă în care s-a aflat Adrian Năstase, în ultimii opt ani, n-are importanţă. Esenţial era ca momentul să nu fie ratat. Ca o vizibilă răzbunare, probabil, pentru cele îndurate în cartierul în care fusese subiectul băşcăliei în adolescenţa sa (de dizident anticomunist şi viitor ideolog de dreapta), unde a fost împuşcat de vecinul de cartier, derbedeul de stânga Nicu Ceauşescu, în picior, cu „un glonţ tras dintr-un pistol cu alice” („Umbla mult pe bicicletă, bântuia pe străzile din cartierul Primăverii, uneori avea cu el un pistol cu alice. Odată (…) m-a somat să mă opresc, eram şi eu pe bicicletă, n-am făcut-o, a tras şi m-a lovit în picior cu glontele, am sângerat după aceea”). De o ciupitură en-passant nu scapă nici premierul Victor Ponta, care „azvârle vorbe nesăbuite, tot aşa cum copii de cartier trag cu praştia”. Observaţia, ca să zicem aşa, nu e prea inspirată, fiindcă Victor Ponta s-ar putea să nu treacă prea uşor peste aiurelile de la ICR din mandatul lui Horia Roman Patapievici, când s-au aruncat pe apa sâmbetei sume frumuşele, din care a ronţăit copios, potrivit deconturilor, şi politologul Vladimir Tismăneanu, într-un experiment făcut prin lume pe seama României. S-a pomenit anul trecut pe vremea asta de toată tărăşenia. Fiindcă asta îi reproşează politologul lui Adrian Năstase: „A învăţat din juneţe cum să mulgă sistemul”. („A devenit membru al mafiei nomenclaturiste, socrul său, Angelo Niculescu, a fost vicepremier, ministru al Agriculturii, ambasadorul lui Ceauşescu la Beijing”). Acum, o fi avut, bănuim, Adrian Năstase multe păcate, dar oricum şi mai mult caracter decât Vladimir Tismăneanu, coleg de clasă cu toate beizadelele comuniste, la Liceul nr.24 din Capitală. Şi Adrian Năstase nu şi-a renegat părinţii, fie şi parţial, cum a făcut-o în faimosul raport, cu Hermina şi Leonid Tismeneţki, fiul acestora. Dar s-au ocupat alţii de aceste insanităţi (vezi „Lecturi critice ale raportului Tismăneanu”, Ed. Cartier, 2008). Ceea ce surprinde oarecum în textul intitulat „Împăratul ouălor: contribuţii la portretul lui Adrian Năstase” este predispoziţia autorului, persoană deloc inocentă, pentru bârfe mărunte, de o duritate şi inumanitate perfecte, reglarea unor frustrări mai vechi, ceea ce pentru un pretins elitist e totuşi dezagreabil. Dar acuzând, polemizând, dezvăluind, calificând pe alţii, când ai roiul de muşte pe căciulă, nu prea dă bine. Politologul Vladimir Tismăneanu are multe calităţi, o spune unul dintre cei care l-au cunoscut foarte bine, între care şi pe aceea de a se crede şmecher. S-a gudurat pe lângă Ion Iliescu, apoi pe lângă Traian Băsescu şi acum e uşor derutat. Vorbă potrivită a lui Dorin Tudoran: „Rar o pereche de buci mai îndrăgostite de scaun, decât marii fesieri ai… legendarului Speedy”. Care îi reproşează, între altele, lui Adrian Năstase că reabilitase Vila Lac 2 pentru a fi reşedinţa de week-end a sa ca viitor preşedinte, a Primei Doamne Dana Năstase şi a oaspeţilor lor. O chestie de invidie ieftină, specifică odraslelor de comunişti. Acum lucrurile stau cam aşa, fiindcă tot suntem la începutul anului: s-ar putea ca premierul Victor Ponta chiar să nu uite de deconturile echipei de la ICR şi de la IICCMER, care a lucrat binişor, dar nu suficient de curat. Şi la români, nu aduce anul ce aduce ceasul.
