Emanuel, eroul din Vutcanii Vasluiului!

0
196

emanuelLa recensământul din 2011, comuna Vutcani, cu cele trei sate ale sale, din judeţul Vaslui, număra ceva peste 2.000 de locuitori. De atunci au tot plecat, spre alte zări, mulţi tineri ai comunei, într-un fel toată snaga aşezării, în nădejdea agonisirii unui bănuţ, cum s-a întâmplat şi cu părinţii lui Emanuel, Amalia şi Ioana, lăsaţi în grija bunicilor. Am putea aduce, aici, în discuţie şi Legea încredinţării minorilor, dar…! Emanuel are 6 ani, Ioana – un an şi 3 luni, iar Amalia – numai 3 luni. Din ajunul zilei de Sfântul Nicolae, Vutcanii Vasluiului, care între oamenii săi de vază, reţinuţi de monografia comunei, îi avea pe lingvistul Gheorghe Ivănescu (1912-1987), universitarul Gheorghe Alexa (1891-1985) şi fostul episcop de Huşi, Călin Dima, are acum şi un erou de numai 6 ani, care şi-a riscat viaţa pentru a-şi salva surorile din casa cuprinsă intempestiv de flăcări. Relatată cu emoţie firească, toată povestea nu exprimă altceva decât o dramă descumpănitoare, ca atâtea altele, din lumea satului românesc, tot mai vizibil depopulat, cu tot mai multe familii în cumpănă. Când vâlvătaia, desluşim propagată de la o butelie de aragaz – aprins –, care emanase gaze, cuprinsese casa, a spus Emanuel cu fizionomia lui de copil inteligent, „am luat-o pe Amalia în braţe şi pe Ioana de mână şi am ieşit uşor afară. Nu mi-a fost frică”. Desculţi şi dezbrăcaţi, cum fuseseră surprinşi de flăcări, au fost găsiţi de o vecină, luaţi în casă, cum se spune, până la sosirea autorităţilor. Câţiva bărbaţi şi câteva femei în putere, din vecinătatea imediată, au sărit cu găleţile să stingă focul, dar inutil. Pompierii au venit şi ei, anunţaţi, într-un târziu, când totul era scrum. Vasile Bojian, bunicul celor trei copii, plecase după lemne de foc, iar bunica lor, Maricica, după cumpărături. Aşa s-a spus. Fiindcă din publicaţiile locale n-am mai aflat alte detalii. Un fapt ca atâtea altele. Divers. Povestea este, însă, descumpănitoare. Are tragismul ei inefabil. FundaţiaMereu Aproape”, condusă de jurnalista Alessandra Stoicescu, a procurat o casă, identificată de autorităţile locale, familiei. Agenţi economici, autorităţi ale judeţului au sărit în ajutor. Gigi Becali, patronul celor de la Steaua, şi-a exprimat, la rândul său, disponibilitatea de a le face rost de un adăpost. Un gest lăudabil de solidaritate umană. Repetăm, nu e singular. Ceea ce până la urmă e salutar. Într-o zi, fapta lui Emanuel, acum un mic erou al comunităţii, va trece în uitare la nivelul comunei. Surorile sale, cărora le-a salvat viaţa, nu vor putea uita asta niciodată. Fiindcă era în ajunul sărbătorilor de iarnă. Mai exact, în ajunul zilei de Sfântul Nicolae. Când la ei în casă nu era aşteptat nici un dar… Şi, totuşi, au fost mângâiaţi de bunătatea lui Dumnezeu. Fiindcă fratele lor, Emanuel, cu prezenţa sa de spirit, fără a se lăsa copleşit de frică şi emoţie, a ştiut cum să procedeze. Ca şi alţi copii de vârsta lui, proveniţi din familii apăsate de griji, a avut forţa lăuntrică a nu se speria de foc. Unul de proporţii. Un copil cu o fizionomie luminoasă, perspicace, isteţ din cale-afară, peste toate criteriile de evaluare PISA, despre care se bate monedă în aceste zile, explicându-ni-se cât de deştepţi au devenit alţii, în comparaţie cu copiii noştri, ale căror calităţi native rămân inimitabile, probate fiind, iată, în momente de excepţie.