„Midterms” 2018: Deznodământ conform ritualului!

0
75

Alegerile de la mijloc de mandat – Midterms – pentru Camera Reprezentanţilor, unde au fost puse în joc toate mandatele (435), şi Senat, care se reînoieşte în procent de o treime, au în SUA o particularitate din toate timpurile: ele nu ranforsează puterea preşedintelui în mandat, ci o slăbesc. O calibrează. Exceptându-l pe George W. Bush, în 2002, într-un context excepţional, marcat de atentatele de la 11 septembrie, în istoria recentă niciun preşedinte nu a căştigat controlul deplin asupra Congresului. Chiar George W. Bush, în 2006, la al doilea mandat, a pierdut majoritatea la Camera reprezentanţilor. La rândul lor, Bill Clinton în 1994 şi Barack Obama în 2010, au avut aceeaşi soartă, fiind obligaţi să coabiteze cu o Cameră a reprezentanţilor, majoritar republicană. De altfel, spun analiştii, din 1860, 37 din 40 de „Midterms” s-au soldat cu înfrângerea preşedintelui. Donald Trump poate fi mulţumit, aşadar, prin păstrarea controlului asupra Senatului (51 republicani, 45 democraţi), iar detractorii săi pot rămâne încredinţaţi că democraţia refuză a se subţia. „New York Times” estimează că participarea la vot a fost una „excepţională”: 114 milioane sufragii exprimate, faţă de 83 milioane în 2014. Dacă alegerile de la mijloc de mandat au demonstrat ceva, atunci se poate vorbi de divizarea profundă a societăţii americane. De data această însă s-au mai înregistrat câteva particularităţi. Un număr fără precedent de femei, 116 – din care 107 în Congres şi 9 în posturi de guvernator – şi reprezentanţi ai minorităţilor etnice – Ilhan Omar (36 ani) şi Rashida Tlaib (46 ani) de confesiune musulmană, reprezentând statele Minesota şi Michigan, care dau distincţie noii generaţii de aleşi, au acces în Camera reprezentanţilor şi Senat. Mare lucru nu se va schimba în politica lui Donald Trump, chiar dacă acesta a vorbit de „un succes enorm”. Dimpotrivă. Prin reechilibrarea puterilor va trebui să facă faţă rigorilor unei coabitări, ceea ce la americani se întâmplă curent. Cât priveşte posibilitatea iniţierii unei proceduri de empechement, dorită de democraţi, nicio şansă. Să mai notăm că toţi magistraţii federali, între care şi cei ai Curţii Supreme, sunt numiţi de preşedinte, cu avizul şi consimţământul Senatului. „Midterms 2018” au prilejuit şi un mare spectacol electoral, conferit de duelul candidaţilor, care au muncit în campanie electorală. Au fost destule surprize, ca de pildă, ex-candidatul conservator la prezidenţiale, Mitt Romney, detractor al lui Donald Trump în campania din 2016, a ajuns în Senat. Apoi, Grig Pence (61 ani), om de afaceri, fratele vicepreşedintelui american, Mike Pence, şi-a câştigat dreptul de a fi congresmen. Cea mai tânără aleasă este Alexandria Ocazio Cortez (29 de ani) care s-a impus într-o circumscripţie din New York. În fine, două amer-indiene, Deb Haaland în Arizona, şi Shane David în Kansas, vor intra în hemiciclu la 1 ianuarie 2019. Comentariile pe marginea alegerilor la mijloc de mandat, din SUA, inundă prima pagină a marilor cotidiene din lume, şi dincolo de ceea ce ţine obligatoriu de desfăşurarea acestora, raportul de forţe, rezultate concerete, multe referiri se fac la elementele de culoare care n-au lipsit.