Una dintre cele mai spectaculoase finale de Liga Campionilor a fost adjudecată de FC Barcelona, care a ajuns la 5 trofee câştigate
Cele mai bune echipe ale acestui sezon european s-au întâlnit lângă poarta Brandenburg, pentru a-şi disputa trofeul Champions League. Barcelona, cu tot lotul valid, inclusiv tripleta de vis Messi-Neymar-Suarez, iar de la Juventus doar Chiellini a declarat forfait, fără a mai fi muşcat de Suarez. La atacul de superclasă al catalanilor, Bătrâna Doamnă riposta cu un „mijloc” solid, care să împiedice avalanşa de mingi spre careul lui Buffon şi să alimenteze vârfurile Morata şi Tevez. Pentru Barca, perioada de tatonare a fost doar cât o repriză de box, găsind rapid breşa către plasa adversă. O fază încântătoare, declanşată de pasa în diagonală a lui Messi, l-a găsit pe Jordi Alba, iar de aici mingea a curs către Neymar şi Iniesta, căpitanul oferind lejer un assist pentru croatul Rakitic. Juventus era invitată la joc mai devreme decât se aştepta. Şi totuşi, bianco-nerri n-au făcut pasul în faţă, preocupaţi să ţină ecartul minim. Stoperii Bonucci şi Barzagli au fost pionii de rezistenţă, Suarez neavând vreun minge de exploatat. În schimb, Vidal a fost mai preocupat de faulturi decât de joc, pe Pirlo l-a surprins presingul avansat al spaniolilor, iar Pogba a avut nevoie de o jumătate de oră pentru a intra în joc. Până la pauză, Barcelona a avut încă 5 ocazii de a se desprinde şi părea că este o finală într-o singură direcţie. De la vestiare, Bătrâna Doamnă a ieşit cu un facelift de efect. Pogba a fost peste tot, Pirlo a ţinut mai mult de minge, neuitând să mai dubleze la Messi. Totuşi, cel mai bun jucător al piemontezilor a fost Marchisio, care a deschis drumul spre egalare, cu un călcâi spre Lichsteiner, care a trecut prima dată centrul terenului, după ce Neymar îl sufocase. Argentinianul Tevez şi-a potrivit şutul, iar din reflexul lui ter Stegen mingea a sărit la cheremul speculantului Morata. Barcelona, care avusese de atâtea ori şansa să pună trofeul sub sechestru, a resimţit şocul şi Juve putea întoarce meciul, la două şuturi de la marginea careului. Pogba a cerut un fault la duelul cu Dani Alves, dar turcul Cakir a fost la fel de insensibil ca la henţul în careu a lui Lichtsteiner, în prima parte. A fost momentul care a decis finala, pentru că reacţia pe contraatac a Barcei a fost letală. Tot Messi a stat la originea golului 2. Argentinianul a zbughit-o spre Buffon, pe care l-a întins cu şut cu pământul, iar la respingere aşteptau Suarez şi Rakitic, primul fiind necruţător. Juventus nu mai avea ce aştepta, dar pe spaţiile lăsate de torinezi, Barcelona a zburdat. Neymar a marcat pentru 3-1, de două ori. Prima dată a lovit însă şi cu capul şi mâna mingea, iar în prelungiri n-a mai fost motiv să i se anuleze reuşita, la capătul unui contraatac declanşat tot de Messi, la care a participat şi Pedro. Messi a stat la originea celor 3 reuşite, dar nu a marcat. Finala i-a ghiftuit de fotbal şi pe cei mai pretenţioşi microbişti, iar campioana este de necontestat.
Juventus Torino – FC Barcelona 1-3
Au marcat: Morata 55 / Rakitic 4, Suarez 68, Neymar 90+7.
Berlin, stadion: „Olimpic”, spectatori: 70.000.
Juventus Torino: Buffon 8 – Lichtsteiner 7, Bonucci 7, Barzagli 8, Evra 7 (Coman 89) – Marchisio 8, Pirlo 7, Pogba 8, Vidal 7 (Pereyra 79) 6 – Morata 8 (Llorente 85) 6, Tevez 6. Antrenor: Massimiliano Allegri.
FC Barcelona: Ter Stegen 8 – Alves 8, Pique 8, Mascherano 8, Alba 8 – Rakitic 9 (Mathieu 90+1), Busquets 8, Iniesta 9 (Xavi 78) 8 – Messi 9, Suarez 9 (Pedro 90+5), Neymar 9. Antrenor: Luis Enrique.
Arbitru: Cuneiyt Cakir (Turcia) 7.
Declaraţii:
Luis Enrique: „A fost o finală spectaculoasă, în faţa unei adversar de cel mai înalt nivel. Am avut un început perfect, marcând la prima noastră ocazie de joc. Am avut apoi şi alte ocazii, însă Buffon a fost în mare formă, ca de obicei. În repriza secundă, a fost ceva mai dificil pentru noi, deoarece Juve a pus mai multă presiune, iar jocul s-a mai echilibrat la un moment dat. Dar, în ansamblu, cred că am dominat partida şi am meritat victoria. Timpul va decide ce va urma. Nu mi-e clar deloc viitorul meu. Vreau să profit de moment şi să sărbătoresc”.
Massimiliano Allegri: „Sunt evident, dezamăgit, deoarece nu joci în fiecare an o astfel de finală, dar în acelaşi timp, post spune că echipa a dat totul pe teren, a făcut tot ceea ce trebuia să facă şi a dat dovadă de personalitate şi caracter. Aş fi preferat să avem o cuşcă pentru Messi, să nu mai poată pasa. Plecăm trişti, deoarece am pierdut, însă suntem mândri de jocul pe care l-am făcut. Obiectivul este să rămânem în topul european. Şi, cel mai important, să câştigăm din nou campionatul Italiei. Am fost foarte aproape de trofeul UEFA Champions League, poate că o vom câştiga anul viitor”.
Pe scurt despre Liga Campionilor 2014-2015
– FC Barcelona a mai câştigat Liga Campionilor în 1991–1992, 2005–2006, 2008–2009 şi 2010–2011.
– Xavi Hernandez s-a aflat la a 151-a prezenţă la un meci de Liga Campionilor, un record, acesta fiind şi ultima sa partidă la FC Barcelona. Mijlocaşul a adunat 25 de trofee cu echipa catalană.
– FC Barcelona a reuşit să realizeze „tripla” pentru a doua oară în în istoria sa, după ce în acest sezon a câştigat campionatul şi Cupa Spaniei şi s-a impus în finala Ligii. Catalanii au mai reuşit această performanţă şi în 2009. Alte şase echipe au reuşit „tripla” în istorie: Celtic Glasgow în 1967, Ajax Amsterdam în 1972, PSV Eindhoven în 1988, Manchester United în 1999, Internazionale Milano în 2010 şi Bayern Munchen în 2013.
– Mijlocaşul Andres Iniesta a fost desemnat jucătorul finalei Ligii Campionilor. Căpitanul blaugrana a evoluat până în minutul 78, când a fost înlocuit cu Xavi. Andres Iniesta devine primul fotbalist care a livrat pase decisive în trei finale de C1 din cele patru la care a participat şi le-a câştigat. Ionuţ Lupescu l-a premiat pe MVP-ul finalei.
