Raportul Chilcot: Londra s-a implicat în războiul din Irak pe baza unor ameninţări care erau exagerate

0
330

comisie-londra-s-a-implicat-in-razboiul-din-irak-pe-baza-unor-amenintari-ce-erau-exagerate-1467810744Raportul Comisiei de anchetă privind angajarea Regatului Unit în războiul din Irak, comandat în urmă cu 7 ani, a fost publicat ieri. Tony Blair, ex-premier, este atacat pentru a fi acceptat intervenţia, fără raţiuni valabile. Comisia Chilcot, după numele preşedintelui său, sir John Chilcot, intenţiona să tragă concluziile în urmă cu un an. Dar munca a fost teribilă, îndeosebi după decesul unuia dintre cei cinci membrii ai comisiei. Raportul are 2,6 milioane de cuvinte, este de patru ori mai lung decât „Război şi pace” al lui Tolstoi, Tony Blair, şeful Guvernului britanic între 1997-2007 este acuzat de a fi minţit populaţia, anunţând existenţa armelor de distrugere în masă în Irak. Zeci de mii de irakieni au murit în timpul războiului şi al violenţelor inter-confesionale care au urmat. Din cei 45.000 de soldaţi britanici, care au participat la războiul din Irak (2003-2009), 179 sunt morţi. Un prim raport oficial publicat în 2004, concluziona că, Tony Blair a exagerat în faţa Parlamentului, ameninţarea pe care o reprezenta preşedintele irakian Saddam Hussein, deşi autorul său, Robin Butler a declarat, luni, că ex-premierul credea cu adevărat, în epocă, ceea ce spunea. Tony Blair s-a scuzat de mai multe ori pentru vieţile pierdute şi a recunoscut responsabilitatea sa în apariţia Daech în Irak şi Siria. Nu a regretat niciodată că Saddam Hussein a fost înlăturat. Tony Blair a fost unul dintre cei 120 de martori audiaţi de Comisia Chilcot. Întârzirea publicării documentului se explică prin dreptul la răspuns acordat persoanelor criticate sau puse în cauză. Ancheta a avut de înfruntat şi chestiunea declasificării documentelor secrete, în principal, schimburile de mesaje dintre Tony Blair şi preşedintele american, George W. Bush. Faptul că, în Irak, este mai mult haos influenţează şi astăzi politica britanică. Şi explică reticenţele Regatului Unit de a se angaja militar.