Bulgarii vin la Viena cu valize roz, românii cu mâna întinsă…

2
147

Nu, dragi cititori, nu vreau să scriu şi eu încă un articol defetist despre cerşetoria românilor din Occident, despre faptul că suntem oaia neagră a UE, săraci, neinstruiţi şi nepricepuţi, fugiţi de acasă din sărăcie şi care se afundă în tot felul de chestii urâte în ţări străine. Nu sunt un observator social atât de bun şi nu am competenţele necesare pentru a afirma tranşant astfel de lucruri de care sunt pline tabloidele Europei, deşi unele ştiri despre astfel de situaţii pare să ilustreze o anume realitate credibilă, la fel cum anumite succese ale unor români în Occident ne fac să sperăm că este posibilă normalitatea. Însă, după reveria sărbătorilor de iarnă, am putut citi un articol în „Wienner Zeitung” unde se vorbea despre valul de imigranţi români şi bulgari care au luat cu asalt Austria după deschiderea acestei pieţe de lucru în ianuarie 2014.  Nu mai este nevoie de permis de muncă şi aşa se face că 10602 români, informează un institut de statistică austriac, au sosit aici în prima parte a anului. Numărul nu este definitiv, încă nu sunt date pentru ultima parte a anului, de aceea e posibil ca prezenţa lor să fie mai numeroasă. Din Bulgaria, ni se spune, 2779 de cetăţeni ai acestei ţări au venit în căutare de lucru aici.

Valiza roz cucereşte Austria

Articolul din „WZ” este scris de o jurnalistă cu nume bulgăresc, Marina Delceva, de aici şi maniera oarecum „bulgărească” de a trata subiectul, realist expus pe fond, dar în cheia sarcastică a unui scenariu bogomilic cu două personaje: fata cu valiză roz din Bulgaria, titrată, inteligentă, care şi-a găsit de lucru rapid, şi sărăntoaca neluminată din România care nu poate decât să întindă mâna şi să ceară ceva într-o germană ininteligibilă. Aşa se face că, pe 18 ianuarie 2014, numita Gabriela S. a sosit „cu valiza ei roz la gara Salzburg”, iar pe 1 februarie, după ce a trimis nouă scrisori de motivaţie şi a participat la patru interviuri, a obţinut nu mai puţin de trei angajamente de muncă. 1-0 pentru Ţ.S.K.A Sofia! Pe 1 februarie, ea se întâlnea cu un agent de servicii (nu secret) pentru clienţi la „Nobel Hotel Schloss Leopoldskron” care era uluit de faptul că Gabriela ştia cinci limbi, dintre care trei la perfecţie! În faţa unui asemenea caz te întrebi de ce nu s-a dus Gabriela direct la Strasbourg sau la Bruxelles şi a preferat Austria, adică doar un hotel din această frumoasă ţară muntoasă? Treaba ei, ştie ea mai bine, poate că-i place să schieze.

Duios Anastasia cerşea

Dacă acest lucru ar putea fi perfect credibil – şi de ce nu ar fi, doar se ştie că bulgarii sunt poligloţi… – cazul româncei atrage atenţia prin stilul voit patetic în care este prezentată „eroina” noastră, Cenuşăreasa Occidentului: „Anastasia nu a scris o scrisoare de motivație. De Anul Nou, ea stă pe drumul principal Meidlinger şi întinde spre trecători o ceașcă de hârtie mototolită. Biiitte, donație, Prinţeso, spune ea, privind cu ochi triști. Pe fundul ceştii sunt câteva monede amărâte. Cerșitul în Euro este mai bun decât în Lei (moneda românească, se explică în articol), spune ea. Provine din București. Acasă nu are de lucru, așa că a venit la Viena pentru a face aici câţiva euro. De Crăciun, oamenii sunt mai generoşi.” Uf, nu am reuşit să egalăm… Veţi concede că jurnalista are stil şi ştie să creze un scenariu în care rolurile sunt echitabil împărţite: bulgăroaica este Doamna, iar românca e chivuţa care mai că strigă „care belete, boiarule!?”. Revanşa faţă de scena cu salata din filmul lui Pintilie, „O vară de neuitat”, când bulgarii sunt luaţi la omor de români, este luată –  în „filmul” Marinei trebuie să ne mulţumim cu planul secund prin Austria.

Românii preferă de mult Austria

Cu toate astea, articolul e interesant măcar pentru faptul că prezintă o situaţie generală a emigraţiei în căutarea unui loc de muncă din aceste două ţări urgisite ale UE. Astfel, aflăm că, potrivit Serviciului austriac pentru ocuparea forţei de muncă, în noiembrie 2014 aveau un loc de muncă aici 7453 bulgari și 34427 de români. Evident, dar asta nu explică totul, şi România are o populație mai mare decât Bulgaria (şi, tocmai din cauza asta, poate mai mulţi poligloţi, mai ştii?), dar cred că este vorba în special despre o anumită rută, mai favorabilă românilor decât bulgarilor. Așadar, în 2014, potrivit aceluiași serviciu public, erau cu 13724 mai mulţi români şi bulgari cu loc de muncă decât în noiembrie 2013, înainte de deschiderea pieței muncii. Cei mai mulți lucrează în industria turismului, construcții și comerț, dar și în domenii în care există un deficit de mână de lucru calificată – medici, informaticieni, tehnicieni sau asistenți medicali. Aici, jurnalista nu ne spune care erau mai „calificaţi”, dar în materie de medici şi asistenţi medicali cred că îi batem pe bulgari, deşi e doar o supoziţie personală. Cu toate acestea, ni se explică faptul că destui români erau deja în Austria cu mult timp înainte de deschiderea pieţei de muncă, aşadar unii au ceva vechime aici.

Destui şomeri printre imigranţi

 Însă, Austria se confruntă cu o problemă a locurilor de muncă pentru imigranţi. La finele lui decembrie 2014 se înregistrau aproape 107000 de persoane fără un loc de muncă, în creştere cu peste 18% faţă de 2013. Rata şomajului a crescut în Austria în ultimii ani, deşi este printre cele mai mici din UE (5,1%), doar Germania având o rată mai scăzută (4,9%). Ani de zile, Austria a fost „elevul model” al UE, cu o planificare economică foarte solidă, în vreme ce numărul de imigranţi a fost mai mare decât în Germania. Cu toate acestea, experţii se aşteaptă ca rata şomajului să crească în acest an. Ministrul Afacerilor Sociale, Rudolf Hundstorfer (SPÖ), a declarat că nu întrevede o situaţie mai bună în 2015 şi că de-abia în 2016 piaţa muncii va fi mai echilibrată din punct de vedere al cererii şi ofertei locurilor de muncă. În Austria sunt înregistraţi 3380000 de salariaţi, o uşoară creştere faţă de anul trecut, dar piaţa muncii este încă „gripată”, în bună parte şi datorită creşterii afluxului de imigranţi în căutarea de locuri de muncă. În decembrie 2014, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă permanent erau cu 19195 mai multe decât în anul precedent. Aşa se face că erau înregistrate 101500 de persoane în căutarea unui loc de muncă sau angajate în cursuri de recalificare. Aici, în Austria, există politica unor cursuri scumpe de recalificare, de durată, chiar dacă aceasta e criticată, însă autorităţile susţin că cei astfel pregătiţi au un nivel de educaţie superior şi îşi pot găsi mai uşor o slujbă. Aşa se face că numărul celor introduşi în astfel de cursuri de recalificare a scăzut cu 7% ajungând la 62157 de persoane. Şomerii care nu-şi găsesc de luru o perioadă mai îndelungată sunt persoane în vârstă, cu probleme de sănătate şi care fac parte din regiuni cu potenţial economic mai redus.

„Eterna” coaliţie austriacă

Se aşteaptă de la coaliţia de la guvernare (ÖVP, conservatorii, FPÖ, partid de extrema-dreaptă, SPÖ, social democraţii, „G”, verzii) noi politici economice, iar cancelarul Werner Faymann se declara optimist, precizând totuşi că actuala „criză rusească nu este pentru noi un motiv de fericire”. De altfel, Faymann a scăzut într-un sondaj de la finele anului trecut care indică preferinţele cetăţenilor, el situându-se abia pe locul cinci într-un top al încrederii publice. Pe primul loc era Reinhold Mitterlehner, şeful Partidului Popular şi vicecancelar al Austriei, pe locul doi era cotată Eva Glawischnig, şefa „verzilor”, în vreme ce liderul FPO, Heinz-Christian Strache era al treilea, pe locul patru venind şeful neoliberalilor, Matthias Strolz. Austria e o ţară condusă de coaliţii încă din 1983, de pe vremea când cancelar era reputatul Bruno Kreisky, un lider care venea în vizită la Ceauşescu.

În pofida nivelului ridicat de trai al ţării, valizele roz sunt mai puţine în Austria decât îşi pot închipui unii, însă românii pot veni cu valize negre pe care le pot vopsi aici. Bulgarii nu nevoie, la ei valizele roz reprezintă un modus vivendi şi se găsesc la toate punctele de frontieră pentru cei care vor să emigreze.

NICOLAE COANDE

2 COMENTARII

  1. Stimate Domnule Nicolae Coande,

    Va inteleg opinia( a se citi chiar pe alocuri indignarea) in abordarea unei probleme atat de complicate cum este aceasta pe care ati ridicat-o in articolul respectiv.

    E chiar normal sa aveti o asemenea opinie, vis-a-vis de pozitia in care sunteti acum si acolo. Dupa cum consider ca este normal si pentru jurnalista bulgaroaica sa aiba opinia ei cu privire la comparatia, deloc nesubiectiva, chiar particular-individuala,
    dintre bulgarii care vin la Viena cu ”valiza roz” si romanii care stau cu ”mana intinsa”
    pe strazile Vienei.

    Eu am sa incerc o abordare ceva mai aparte a lucrurilor.
    Pornesc de la o comparatie practica.
    Daca intr-un pahar pui o picatura de otrava, atunci spui ca apa e otravita.
    Si te feresti, normal, sa bei din paharul respectiv.
    Daca intr-o clasa de elevi unul a furat, atunci se spune despre clasa respectiva ca in ea sunt hoti si te feresti de acea clasa.
    In mod asemnator, din nefericire pentru noi, daca din cele 20 de milioane de romani, cativa cersesc pe drumurile Europei, atunci se spune despre Romania ca e o tara de cersetori.
    Acesta este modul nostru omenesc de a gandi. De a generaliza, cu intenitie sau nu.
    Nu din dorinta de a jigni neaparat pe cineva, ci din nevoia de a te apara de ceva,
    ce e perceput ca fiind rau. De ceva care ar putea sa-ti faca rau si tie, fara sa fii
    vinovat cu nimic. Prin contrast, pentru a evidentia si mai mult raul respectiv, bulgaroaica se situeaza exact la polul opus. Asta eu as lua-o numai ca metoda
    literara si nicidecum ca ceva intentionat, sa ne denigreze neaparat pe noi, ca tara sau ca romani. Putea sa fie alt cersetor acolo, de alta origine.

    Ce ar trebui sa facem noi, in aceasta situatie?
    Sa recunoastem cinstit faptele. Ca exista asemenea situatii. Care, nu de putine ori,
    ne fac se ne simtim, fara sa fim obligati de cineva sau de ceva, un pic inconfortabili in pielea noastra de roman. Uneori mai mult decat trebuie. De ce oare?
    Poate, chiar si trebuie, de ce nu?

    Cert este ca e bine sa nu trecem cu vederea asemenea situatii, la fel cum bine faceti si dvs. in articolul respectiv. Numai ca acest lucru este insuficient.
    Oricat de multi scriitori romani am trimite la Viena sa scrie un articol precum cel de fata, daca un singur cersetor roman va mai fi pe strazile Vienei, tot se va mai gasi cineva sa arate cu degetul urat spre tara noastra, inspre romanul ce pleaca si sta cu
    ”mana intinsa”….

    Cum sa stergem aceasta imagine? Greu de crezut ca prin articole de acest gen.
    Ele sunt necesare, dar nu si suficiente, daca nu sunt urmate de masuri concrete la nivelul tarii. Nu e suficient sa trimiti nu stiu cati politisti romani ca sa combata fenomenul la fata locului.
    Cei care i-am ales si i-am pus in fruntea tarii ar trebui sa-si puna in plan niste proiecte in plan educational, in primul rand, pentru ca acei tineri romani sa ramana acasa, sa aiba un loc de munca, etc…

    Educatia e pe primul plan. Faceti o scoala si veti desfiinta 10 puscarii.
    Faceti o scoli si veti desfiinta miile de cersetori. Cu conditia de a le oferi, apoi, locuri de munca.
    Trebuie mers la “cauza cauzelor” si vom gasi “mijlocul mijloacelor.”

    Cu prietenie,
    I C from NY

  2. Pentru eventualii cititori ai acestui articol si, probabil, si ai comentariului meu de mai sus, dar, mai ales, pentru d-l Nicolae Coande, autorul articolui, as vrea sa fac precizrea urmatoare:
    Domnia Sa se afla acolo nu in calitate de ”trmis” al Statului Roman sau al vreunei Institutii a Statului Roman.
    Ci este acolo din cu totul alt motiv.

    Sensibil, ca bun roman ce este, plecat fie si momentan de acasa, la cele scrise, nu fara vadita intentie, de catre jurnalista bulgaroaica cu ”valiza roz”, domnul Nicolae Coande, pe deplin indreptatit, indemnat si de jurnalistul care a fost odata, a dat o replica pe masura.
    Ceea ce e de apreciat. Felicitari!
    Asteptam si alte articole de la Viena….

Comments are closed.