Un reprezentant al Guvernului, dotat cu calm instituţional !

0
83

Sunt câteva luni bune de când Sorin Răducan este reprezentantul Guvernului în teritoriu, adică prefect de Dolj. N-a apărut în conferinţe de presă, special organizate pentru a se face ascultat, n-a evitat jurnaliştii când aceştia l-au intervievat, n-a cochetat cu iritarea falsă la întâlnirea cu şefii deconcentratelor în Colegiul Prefectural şi nici n-a împărţit anateme. Deşi, motive la îndemână a avut. Cumpătat în vorbe, atent chiar cu primarii opoziţiei, derobat politic fiind, a probat mereu ceea ce numim calmul instituţional, atât de necesar în fişa postului. Convins fiind că un prefect de judeţ nu este „buricul pământului”, cum şi-au imaginat predecesori de-ai săi, ci un responsabil reprezentant al Guvernului, adică garantul respectării legii şi al ordinii publice la nivel local, care conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul judeţului. În context, Sorin Răducan este capabil la orice zi şi din noapte să facă o radiografie a stării de lucru din judeţ. Adică „ştie” aproape tot şi ne putem hazarda în detalii. Am discutat preţ de vreo două ore zilele trecute. Fără nicio tangenţă la politică. Adică despre „Luna Pădurii”, spaţiile de sacrificare a mieilor de către producători în municipiu, şi avem probleme, starea de fapt din agricultura judeţului, deversarea în Dunăre a unor ape în exces, operaţiune realmente costisitoare, alunecări de terenuri în nordul judeţului şi, bineînţeles nelipsitele probleme ale celor care vin săptămânal în audienţă. Sorin Răducan lasă o impresie să-i spunem tonică, de înalt funcţionar public în slujba comunităţii doljene. De „om normal”. Şi atât. Ceea ce nu este puţin lucru. Dar desemnarea sa în funcţia actuală exprimă un lucru simplu : când cauţi un om potrivit, cu supleţe administrativă, îl găseşti sfidând duhurile locale, chiar dacă nicio alegere nu este sigură. Dar capitalul care trebuie avut în vedere este revendicarea de la o anumită prestaţie măsurabilă şi recunoscută. La APIA Dolj unde a fost o vreme director, Sorin Răducan nu a făcut „revoluţie”, asta mai lipsea. Şi-a exercitat cu calm şi prudenţă „ochii cât cepele”, mai ales spirit de echipă competenţele. La el dubiul prevalează certitudinii. Judeţ complicat cu atâtea şi atâtea probleme, mari şi mărunte, deloc uşor surmontabile, Doljul oferă mai degrabă motive de îngrijorare permanentă decât de linişte şi privilegii. Entuziasmul administrativ nu este la cotele lui bune. Ori, tocmai fiorul acesta al îngrijorării permanente, ascuns cu discreţie, repulsia la vodevilul de succes, în tentativa contrabalansării deficienţelor curente, incluisv în Instituţia prefectului, îl fac valid pentru demnitatea deţinută efemer pe cel în cauză. Sorin Răducan poate să şi zâmbească când este cazul, deşi o face rar. Cu toate acestea spunea, rămâne optimist.