Italia: Matteo Renzi demisionează. Şi apoi?

0
139

Italy's Prime Minister Matteo Renzi announces his resignation during a press conference at the Palazzo Chigi following the results of the vote for a referendum on constitutional reforms, on December 4, 2016 in Rome. "My experience of government finishes here," Renzi told a press conference after the No campaign won what he described as an "extraordinarily clear" victory in the referendum on which he had staked his future.  / AFP PHOTO / Andreas SOLARO

Şeful Guvernului italian, Matteo Renzi, şi-a anunţat demisia în noaptea de duminică spre luni, după ce alegătorii din Peninsulă au spus „NU” reformei „sale” constituţionale în procent de aproape 60%. Cu victoria eclatantă a lui „NU”, scenariile post-referendum încep să fie enunţate. Totul redevine acum incert, fluctuant, vehiculându-se eventualitatea de noi alegeri anticipate, cum reclamă mai multe partide. Se vorbeşte chiar de un referendum privind apartenenţa Italiei la zona euro. După 3 ani de stabilitate, cu un guvern care a încercat şi a ştiut să facă adevărate reforme (economice şi constituţionale) se replonjează în incertitudine şi instabilitate. La Palatul Chigi din Roma, Matteo Renzi, în compania soţiei sale, a recunoscut, printr-o declaraţie, timp de un minut şi jumătate, înfrângerea anunţând despărţirea „irevocabilă”: „Voi prezenta demisia mea preşedintelui Republicii, la Palatul Quirinale”. Apoi a salutat „cu prietenie” succesorul său, care va fi, adăugând că el crede „în Italia şi în democraţie”. Şi acum? Totul se află în mâinile preşedintelui Republicii, Sergio Mattarella, care va decide, după abandonarea anunţată de Matteo Renzi, un guvern numit „instituţional”, având în fruntea sa preşedintele Senatului, Piero Grasso sau un guvern tehnic, a la Mario Monti, de această dată, condus de ministrul Economiei, Pier Carlo Padoan. Cea mai proastă soluţie este considerată dizolvarea imediată a Camerelor. S-ar putea pune de acord pe un nume, un proiect, un program comun învingătorii? Misiunea pare imposibilă, fiindcă „adversarii” se numesc Silvio Berlusconi, Matteo Salvini şi Beppe Grillo. Inclusiv o parte a Partidului Democrat, fapt mai rar, a făcut campanie pentru „NU”, deci împotriva lui Matteo Renzi, ceea ce înseamnă că nicio majoritate parlamentară nu este posibilă cu asemenea…învingători. Referendumul din Italia, „toţi contra lui Renzi”, şi notabilă este participarea la vot, sugerează refuzul la conţinutul reformei şi o respingere masivă  „Florentinului”, căruia i se reproşează aroganţa, convingerea de a şti totul, profunda dezinvoltură.