Am trăit s-o vedem şi pe-asta: La Leu, porcul e mai ieftin ca fasolea!

1
97

Cu mai puţin de o lună înainte de Crăciun, târgurile de săptămână doljene vuiesc sub grohăitul sutelor de porci, care mai de care mai lăudaţi pentru frăgezime, “naturaleţe” sau preţ. La Leu, spre exemplu, groşteiul a ajuns să fie, culmea, mai ieftin decât fasolea: 6 lei kilogramul „în viu”, contra 8 lei kilogramul de boabe. Aşa se face că două “ingrediente” care altfel se înţeleg bine în farfurie, fasolea şi carnea de porc, au stârnit, ieri, discuţii aprinse, încărcate de ironie şi umor. Una peste alta, balanţa între cele două preţuri nu a fost nicidecum în avantajul cumpărătorilor: nu carnea a fost mai ieftină decât ar trebui, ci fasolea s-a dat scump, după cum s-au plâns şi clienţii.

Luând în calcul o zicală potrivită sezonului, cum că porcul nu se îngraşă niciodată în Ajun, craiovenii vor să se asigure încă de pe acum că Ignatul nu îi va prinde fără bucatele tradiţionale în cămară. Aşa se face că au ieşit la cumpărături în târgurile de săptămână cele mai apropiate de oraş. La Leu, ieri, a fost zarvă mare: marfă multă şi ieftină, dar şi bani puţini în buzunarele cumpărătorilor. Câteva sute de porci, pe alese, au fost de vânzare, însă doar câţiva clienţi, cât să-i numeri pe degetele de la o mână, au plecat mulţumiţi după ce au bătut palma pentru un preţ bun.

Carnea de porc se vinde cu 6 lei/kg „în viu”

Banii ceruţi pentru un godac au oscilat între 5 şi 7 lei/kg „în viu”, însă cei mai mulţi crescători au acceptat să-l dea la 6 lei/kg. De exemplu, preţul unui porc de circa 160-170 kg era negociat la 1.100 de lei. “Are la vreo 150 kg şi zisăi să cer zece milioane, da’… cine-mi dă?! Nu vedeţi că îi rugăm, da’ nu vor, cică e scump… Cine-o mai creşte porc la anu’ porc să se facă! Pân’acu’ n-am crescut, da’ uite-acum m-au pus dracii, eu, bătrână, să stau să rânesc la porci, să le duc grija. Ce muncim tot anu’ la câmp băgăm în porci şi-acum rugăm pe unu’ şi pe altu’ cu 50.000 de lei kilu şi, dacă te duci la stat, îl iei cu o sută de mii sau chiar două”, s-a plâns Rada Stănăşel, din comuna Leu.

Prea scump pentru cumpărători, prea ieftin pentru vânzători

Nu e singura nemulţumită că după un an de muncă stă la mâna orăşenilor, la rândul lor, constrânşi şi anul acesta să scoată mai puţini bani din buzunar, pentru bucatele de Crăciun. Ţăranii spun că în ziua de azi să creşti animale este o afacere total neprofitabilă. Dar nu au încotro, aşa s-au pomenit de când se ştiu. Oricum, negocierile se lovesc întotdeauna de aceeaşi problemă: prea scump pentru cumpărători, prea ieftin pentru vânzători… “Domne, pe toţi îi nemulţumeşte preţu’, dar făsuiul e mai scump ca porcul, care costă 5 lei kilogramul. Porcul ăsta pe care-l am eu are 100 de kile şi, ca să-l dau, cer 500 de lei pe el. E puţin faţă de cât cheltuim cu el. Aoleooo, păi la un an, cât are, o fi mâncat de vreo zece milioane. Deci, jumate, şi-a mâncat banii. Aşa că eu le spun ălora care zic că e scump să se ducă să-l ia de la măcelărie, cu 15 lei kilogramul de carne macră. Mulţi doar se interesează de preţ şi atât. Ei vor să ia ieftin, noi, crescătorii, ne pătimim să-i creştem”, e de părere Ion Marin, venit de la Castranova.

“Mai bine îi tai eu şi-i mănânc şi mă îmbolnăvesc de colesterol!”

Revoltaţi că nu scot profit, crescătorii de groştei s-au uitat rapid în ograda vecinilor de târg şi nu mică le-a fost uimirea să constate că până şi fasolea are un preţ mai bun decât animalele pe care le-au crescut cu eforturi numai de ei ştiute, un an întreg. Mai mult decât atât, boabele “bombă”, cum şi le lăudau precupeţii de leguminoase, s-au vândut ca pâinea caldă. Chiar dacă disputa a fost una la distanţă, indirectă, fiecare şi-a lăudat produsele, dar mai ales munca depusă.

Pe de o parte au fost negustorii de animale, care s-au jurat că nu ar pune gura pe fasole nici dacă nivelul colesterolului i-ar aduce în pragul bolii. “Dacă nu-i vând, mai bine îi tai eu şi-i mănânc şi mă îmbolnăvesc de colesterol! Am colesterolul 311 şi de-al dracu’ până nu-l oi face 400 nu mă las! Da’ barem  mor de-o boală ca lumea: am murit de colesterol! Sau, ştiţi ceva, îl dau pe un kil de fasole. Ştiţi cum e, kil pe kil şi iese fasole cu porc”, spune făcând complice din ochi, semn că glumeşte comparând fasolea cu porcul.

Boabele “bombă” versus porcul “eco”

“Au luat-o dracu’ razna preţurile ăştia, asta e. Oricum, şansele sunt minime să vând azi porcii. Sunt clienţi, dar aşteaptă aşa, la ciupeală, că cică la spargerea târgului mai facem vreo cruce pe ei. Dacă fac socoteala la ce a mâncat, trebuia să-l dau cu cel puţin 80.000 de lei kilogramul. Ca să scot şi eu o haină pe mine şi, vorba aia, să-mi plătesc şi eu ce mai e prin casă, trebuia să iau şi eu o sută de mii pe kilogram, că doar e crescut şi el ecologic, natural, nu e crescut cu chimicale”, a spus Fane Nicolăescu, din satul Puţuri.

…Pe de altă parte, revenind la ofurile ţăranilor, nici fasolea nu creşte singură. “Şi efortul nostru e mare, că e vară, că e toamnă, de dimineaţa până seara stăm pe câmp. Aşa că şi ei, cu porcii, au dreptate, dar nici noi nu stăm degeaba”, a încercat să fie împăciuitoare o femeie venită la târg cu fasole.

Chiar dacă ieri nu a fost o zi bună nici pentru cumpărătorii veniţi în număr mare, nici pentru vânzătorii care au rămas cu marfa nevândută, în cele câteva duminici rămase până la Crăciun se pot întâmpla multe. O spun chiar crescătorii, mulţi dintre ei conştienţi că s-ar putea să fie nevoiţi să mai lase la preţ, dacă vor să recupereze măcar o parte din banii investiţi.

Carmen Rolea, crescător din comuna Leu: “Avem o microfermă aici, la Leu, unde creştem câteva zeci de porci. Cerem 150 de lei pe cei mai mici, că avem de toate felurile, dar ăştia nu prea merg acum la vânzare. Dacă vine omul şi întreabă, mai negociem cu el, mai punem, mai lăsăm la preţ, ce să facem. De exemplu, pe ăsta mare, care are cam 170-180 kg, cerem 12 milioane de lei vechi”.

Marian Constantin, din Ghindeni: “Noi cerem, dar n-are lumea bani. Pe ăsta cer şapte milioane şi eu zic să aibă vreo 80-90 kg, până-n sută. Avusei doi porci, fraţi, da’ pe unu-l vândui. Ăştia la greutatea astea sunt cei mai buni. Păi ia unii porc de doi ani de zile, nici nu mai e bun şoriciu. La ăsta… şi şoriciu, şi carnea sunt moi, fragede, doar e Marele Alb. Da’ e greu, că nu se mai fac bucatele, nu mai creşte nimic, grâul e terminat, gata, l-a distrus seceta, n-a mai plouat de trei luni de zile, ce facem? E greu, foamea ne bate la uşă. La anu’, numai, gata, nu mai cresc porc! Să-l desenăm măcar acuma, să ne uităm la el, că cine ştie ce-o mai fi”.

ANA-MARIA GEBĂILĂ şi RADU ILICEANU

 

1 COMENTARIU

Comments are closed.