„Lumina Craiovei de… odinioară” – expoziţie a artistului Mircea Ghiorghiu

La Galeria de Artă „Aman” a Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” va avea loc mâine, 5 iunie, ora 16.00, vernisajul expoziţiei de pictură intitulate „Lumina Craiovei de … odinioară”. Lucrările prezentate sunt realizate de artistul Mircea Ghiorghiu şi provin din colecţia privată a soţilor Ştefan şi Daniela Silaghi, din Bucureşti.

Mircea Ghiorghiu s-a născut la Craiova, pe 10 mai 1953, şi a urmat cursurile Liceului de Artă „Marin Sorescu”, sub coordonarea profesorului de pictură Ilie Marineanu. „Nu am dalta pentru a ciopli în piatră, dar pot picta orice clădire pe care noi am ridicat-o. Dacă mă înţelegi, poate, vreodată, arată prietenilor noştri ce e mai frumos pe lume: lumina Craiovei de odinioară şi credinţa zugrăvită în icoanele mele”, spunea Mircea Ghiorghiu S-a stins din viaţă la 27 noiembrie 2003.

Expoziţia de la Galeria de Artă „Aman” va putea fi vizitată până la finalul lunii iunie 2019.

«Am avut onoarea şi mulţumirea de a-l cunoaşte, de ai asculta ofurile, de a-l vedea când creiona proiecte sau când desăvârşea picturi de mult uitate. A fost un artist; un neconvenţional. Nu a acceptat niciodată să fie sluga nimănui. A trăit şi a muncit pictând, împărtăşindu-şi talentul prin picturi şi icoane expuse şi colecţionate de cunoscători de artă din Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Franţa, Japonia, Danemarca, Norvegia, Elveţia şi nu în ultimul rând România. Am reuşit, după mulţi ani, să descifrez lucrările lui Mircea Ghiorghiu. Am reuşit să sparg, după mii de minute petrecute în faţa tablourilor lui, secretul pictorului Mircea Ghiorghiu. Iubea lumina aşa cum ar trebui să o iubim noi toţi, cu respect, bunăvoinţă şi cuvioşenie. Iubea Craiova aşa cum ar trebuie să o iubim noi toţi, cu amintirea copilăriei, tinereţii, a momentelor frumoase pe care le-am parcurs, precum şi cu măreţia clipelor de succes personal, familia, colegii, împlinirile personale sau prietenii şi aura lor frumoasă. Pictorul Mircea Ghiorghiu a plecat fără să-şi mărturisească secretul. Toţi vom pleca, mai devreme sau mai târziu, acolo, sus. Am jurat să-i păstrez secretul până când voi ajunge şi eu lângă el. Atunci îl vom mărturisi sau poate va fi altcineva care va reuşi să spargă secretul, la rândul său». (Ştefan Silaghi)