Aurele, cu cine te măriţi acum?

0
650

„L-am dat afară prin SMS l-am pus din nou tot prin SMS”, aşa a explicat, glumind sinistru, Mititelu „negocierile” cu Aurică Ţicleanu, pus iar antrenor de avarie la Universitatea. Antrenor, comentator, preşedinte, din nou antrenor, marionetă, mop, cârpă – alegeţi funcţia pentru universalul Chiose. „Este prea bun pentru societatea românească, nu este compatibil cu gândirea asta de la noi” spunea acelaşi Mititelu despre Ţicleanu pe vremea când îl înştiinţa prin mesaj telefonic să-şi ia tălpăşiţa de la Craiova. În replică, Aurel gâdilă şi el fibrele sentimentale ale patronului. „Mititelu mi-a spus că mă regretă”, „Mititelu e un nebun frumos”, „Mititelu m-a luat la sentiment”, „M-a cerut de nevastă, a trebuit să cer acordul naşilor” sunt reacţii cu accente gay ale unei foste glorii craiovene care pare să-şi fi pierdut orice urmă de personalitate, de onoare sau de orientare în prelungitul său periplu arab. Ţicleanu oferă impresia că poţi să faci orice cu el, să-l terfeleşti în ultimul hal, să ştergi cu el pe jos fără să aibă vreo reacţie Experienţa printre cămile ne relevă un Chiose pierdut de realitate. Ecoul golului său cu Bordeaux a dispărut de mult, lumea nu mai trăieşte din amintiri, pentru că prezentul doare. Doare şi mai rău când vezi glorii ale Craiovei Maxima precum Ţicleanu călcându-şi în picioare orice fărâmă de demnitate. Ţicleanu spunea după eşecul cu Braşovul că nu mai sunt şanse de salvare, că ar trebui început un nou proiect cu tineri: „Retrogradarea ar fi un prilej pentru tinerii din lot să demonstreze ce pot” a fost fraza şocantă a preşedintelui-antrenor. Poate că Aurel cu capul chel nu a fost prin preajma echipei în ultimii ani, dar tocmai asta se petrece de vreo cinci sezoane: aşteptăm să crească nişte copii zbătându-ne an de an la retrogradare. Chiose, mai mai încercat asta, nu merge fără bani, fără oameni capabili! Copiii au crescut şi au ajuns pe la Steaua şi Dinamo, fie că Mititelu a vrut să-i vândă sau a fost obligat de sărăcie să renunţe la ei. Da, copiii Craiovei, crescuţi la Centrul de Copii şi juniori aflat în subordinea Consiliului Judeţean, nu pot evolua într-un climat infestat, în care mişună specimene precum Ţicleanu.  În ’94 Ştiinţa începea sezonul cu Chiose antrenor şi se îndrepta sigur spre liga secundă dacă Piţi nu era chemat să îndrepte lucrurile, respectiv să se bată la titlu. Pe vremea lui Neţoiu, din postura de preşedinte, Chiose a girat genocidul „Comandatului”. De data aceasta, Ţicleanu va retrograda Craiova din ambele posturi, de preşedinte şi de antrenor, deşi în realitate, el a avut una singură – de marionetă. Un incompetent aciuit prin studiouri de Champions League care a antrenat liga a şaptea de cămile ne spune că ar trebui să înceapă un nou proiect tocmai cu oamenii care au ucis speranţele suporterilor. Ca un preşedinte „vertical”, Ţicleanu şi-a protejat antrenorul instalându-se el însuşi pe banca tehnică. Ce să facă şi el, tocmai îl ceruse iarăşi Mititelu de nevastă. Noaptea, după ce fraţii Costea au regurgitat pizza la cantonament, Mititelu i-a interpretat o serenadă la balcon (scuze, dar cine ştie?!) preşedintelui său, care lasciv a coborât în braţele patronului pe banca tehnică. După meci, Ţicleanu nu a dat explicaţii şi s-a mulţumit să tacă mâlc trimiţând un alt preş din cadrul clubului, Săndel Tăbârcă, să facă treaba murdară la conferinţa de presă. Aşadar, Reghe l-a săpat pe Napoli, Ţicleanu pe Reghe şi Mititelu i-a maimuţărit pe toţi. 25.000 de oameni veneau să vadă Craiova lui Piţurcă pierzând cu Bistriţa, Vasluiul, Galaţiul, iar 200 de inşi s-au rătăcit pe „Ion Oblemenco” la succesul de proporţii al lui Chiose cu Urziceniul. Lumea miza pe profesionalismul lui Piţi, îi simţea personalitatea, nu vrea alte marionete gen Ţicleanu, Mogoşanu, Biţă, Cioroianu, Geolgău, etc, care să sfârşească demişi în cele mai hilare moduri cu putinţă. Nu vrea valeţi care să ţină telefonul deschis pe banca tehnică, în aşteptarea unei indicaţii preţioase sau să tremure de frica unui SMS. Publicul vrea să vadă continuitate, personalitate, profesionalism, coeziune, onoare, lucruri pe care Ţicleanu nu le inspiră nici măcar când comentează Champions League la TVR.